JAMES

46. James

Timpul trecuse atât de repede încât nu-mi venea să cred că deja era Crăciunul.

Îmi priveam familia și zâmbeam pal. Cu greu mă ridic de pe canapea pentru că încă îmi este destul de greu să merg, dar spre norocul meu măcar pot să mă deplasez fără scaunul ăla nenoricit, în care am stat două luni.

Mă aplec și ridic cadoul pe care era scris numele ei.

Da, i-am pregătit un cadou persoanei care nici nu cred ca vrea să mă mai vadă vreodată. . Persoanei de care sunt pur și simplu.. Îndrăgostit.

—Crezi c-o să vină?întrebarea Maiei mă luase prin surprindere

Dau din umeri, mușcându-mi buza.

—Mă urăște.zic, uitându-mă la cadoul din mâna mea

Maia se apleacă și mă strânge în brate

—Te iubește, însă e la fel de încăpățânată ca tine.

Un zâmbet îmi scapă, și las cadoul jos, strângând-o pe Maia la rândul meu în brațe.

Ne desprindem din îmbrățișare atunci când o lumină se așterne câteva secunde peste noi.

Părinții noștrii zâmbeau, eu dându-mi ochii peste cap

—Serios? Poze? Oribil.zic frustrat

Urăsc să-mi fac poze.. Sau să mi se facă

—Sunteți adorabili.îmi răspunde mama zâmbind

Oftez și îmi îndrept privirea spre ușă

O să-mi răspunzi la invitație? O să vii la petrecerea de Crăciun pe care în fiecare an, familia mea o face? Sau o să îmi dai un mare flit, dându-i de înțeles ca nu mai vrei sa ai de-a face cu mine?

*

Soneria suna de zor de o oră. Casa se tot umple  de invitații mamei, eu fiind nevoit să salut pe toată lumea și să fiu bineînțeles, politicos.
Această petrecere este ceva important pentru mama. Se strâng toate persoanele importante și sărbătoresc această zi magică de Crăciun.
În ultimii ani am refuzat să mai particip la petrecerea asta, plictisindu-mă de minune, , însă anul ăsta e ceva diferit.

Mă așez pe un scaun, luând o gură de vin fiert și așteptând ceva ce cred că n-o să se întâmple.

Maia se așează lângă mine, luându-mi paharul din mână și gustând, ca mai apoi să se strâmbe. Urăște alcool-ul.

—Cred că a fost un căcat total s-o invit. La ce mă așteptam Maia? Să citească scrisoarea și să ierte un dobitoc care nu a alungat-o o singura data, ci de doua ori. Și mereu i-am aruncat cuvinte oribile. Sincer? Nici eu nu m-aș ierta. E un căcat total! O să plec acum.zic dintr-o data,luând paharul de vin și ridicându-mă în picioare.

Dau să ies pe ușă însă mama tocmai deschisese să primească un invitat.

Deja mă obosea să mai văd atâta lume.

Brusc, mă opresc și rămân împietrit atunci când acest "invitat" intră înăuntru, privirile noastre ciocnindu-se ca doi meteoriți ce sunt pe cale să explodeze.

Îmi strâng pumnul pe paharul din mâna mea, începând să respir greu.

Era.. Superbă.

Am rămas împietrit de frumusețea ei. Da, Emma mereu a fost o fată frumoasă, indiferent că era machiata sau nemachiata. Indiferent ca era îmbrăcată elegant sau cu haine obișnuite. Mereu a avut o frumusețe aparte pe care multe fete și-ar fi dorit s-o aibă.. Însă acum, nu doar ca era frumoasa, ci era cea care atrăgea toate privirile , asta făcându-ma sa simt cum stomacul meu se face mic. Sper că verișorii mei n-or să aibă chef de faze proaste, pentru ca sincer, ca o să uit ca este Crăciunul.