JAMES

29. James

*Recomand să ascultați melodia în timp ce citiți acest capitol🤗*

-Nu!țip la Maia, fiind deja nervos de insistența ei

-Dar James-

-Nu.o întrerup eu. Nu am de gând să merg cu tine in L.A! Mai ales să o vezi pe ea. Te rog, nu mă mai stresa.

Ea se bosumflează și se așează pe marginea patului meu.

-Te rog. Vreau să-i fac o surpriză. Nu e nevoie să o vezi. Dar te rog. Vino. Părinții nu mă lasă dacă nu vii si tu.

-Maia, la dracu, nu te înțeleg. De ce vrei să o vezi pe fata care aproape era să ne distrugă familia? Nu înțeleg! Ar trebuii să o urăști, exact ca mine!zic dur spre sora mea stresantă

-O ții una și bună cu asta!
Știi ceva James? Știi ce cred eu?Nu cred că o urăști pentru că a făcut anumite lucruri nașpa din cauza manipulării tatălui ei, ci din cauza că te-ai îndrăgostit de ea și nu înțelegi de ce ea, dintre toate fetele pe care le-ai întâlnit, te-a făcut să te simți diferit de vechiul tu.
Ești un laș la dracu.
Nu vii cu mine in L. A pentru că îți e frica să nu te îndrăgostești iar de ea, nu pentru că o urăști! Dacă o luăm așa, și tu știi că ea chiar nu e vinovată!

Si cu toate astea, iese din camera mea ca o furtună, exact cum si intrase.

Îmi musc buza și continui să mă uit peste niște dosare de la firmă. E atât de obositor să ai atâtea hârtii pe cap si să nu știi de unde să le începi. Sunt director la firma tatei de doar 6 luni si deja simt că nu mai suport. Cum a putut atâta timp să aibă grijă de firma aia fără să o ia razna? Eu sunt atât de nervos tot timpul din cauza lucrărilor care nu merg sau a angajaților inutili, încât simt că-mi explodează vena.

Încep să caut ceva anume însă mintea ma duce in altă parte. La cuvintele Maiei.

"Nu vii cu mine in L. A pentru că îți e frică să nu te îndrăgostești iar de ea"

Îmi închid ochii si respir adânc. În mintea mea era acum chipul ei care încă nu-mi dă pace.
De doi ani nu pot să mi-l scot din cap.
Mă omoară pe interior asta și mă distrug gândurile mele care sunt în contradicție mereu.

Aș vrea să o urăsc măcar 1% pe cât zic că o fac, însă nu pot . Aș vrea să o cred o persoană josnică, lipsită de sentimente și fără pic de rușine, însă nu pot.

Încerc dar nu pot.

Ea pentru mine este o persoană puternică, care a trecut prin multe lucruri oribile, care a fost manipulată toată viața și care nu a avut o copilărie cum merită fiecare copil. Este o persoana ce nu a simțit iubirea părinților. O persoană care a trăit doar printre oameni falși care o răneau si foloseau.

Da, ea pentru mine înseamnă toate astea, dar întrebarea e, oare Maia are dreptate? Eu vreau s-o urăsc pentru că mi-a făcut rău mie si familiei mele sau pentru faptul că din cauza ei am devenit un alt eu? Vreau s-o urăsc pentru că o iubesc?

O iubesc?

Încă o iubesc sau e doar un resentiment?

De ce simt că încă regret felul cum am alungat-o din viața mea?

Ce regret mai exact?

Faptul că am lăsat-o să plece? Sau că nu mi-am luat rămas bun de la ea? Sau că i-am zic lucruri îngrozitoare pe care nici măcar eu nu le cred și m-am comportat ca ultimul jeg ?

M-am ridicat de pe scaun si am mers să mă spăl pe față, să-mi revin.

Când am ajuns in baie si mi-am văzut expresia în oglindă, amintirea din ziua plecării ei m-a plesnit

Flashback

-Ai fi meritat să putrezești în închisoare alături de împuțitul de taică-tu, dar ai noroc că Maia s-a atașat de tine, altfel nu aș fi depus niciodată mărturie în favoarea ta.

-Du-te dracu James.

Încep să râd sarcastic la ea ca mai apoi să mă aplec, și să-i șoptesc

-Iubito, eu sunt dracu. Acum, dispari din fața mea să nu mătur cu tine pe jos. Nu vreau să te mai văd vreodată Smith pentru că îți jur, dacă te mai văd o singură dată, nu o să fiu responsabil de faptele mele.

Mă îndepărtez de ea și vreau să plec, însă cuvintele ei mă țin pe loc.

—Ce ai spus la spital..Erau, minciuni?

Mă uit la ea și pe moment o privesc ciudat. Îmi ia putin să-mi dau seama la ce se referă si acum îmi vine să mă împușc când realizez că ea era trează când i-am zis că simt ceva pentru ea.

—Bineînțeles că am mințit. Știam că esti trează și voiam să-mi bat joc puțin de tine. Să fim serioși, cine s-ar uita la tine? Ești penibilă, ciudată și urâtă.

Nu știu dacă i-am zis cuvintele astea pentru cât de nervos eram pe ea din cauza faptului că am crezut că e fata perfectă, sau pentru că eu chiar imi doream ca acele cuvinte să fie cu adevărat reale.

Însă inima mea știa că nu sunt. Știa că sunt spuse la nervi. Știa că mintea voia să mă paralizeze cu ură ca să o pot uita si pe ea, si sentimentele pentru ea. Însă mai rău mă afundam iar sentimentele se aprofundau.

Emma se uita la mine. Nu schița nimic. Era neutră. A dat din cap, s-a întors, și a plecat.

Am privit-o. Mergea cu pași repezi spre taxi. S-a urcat în el și s-a uitat pe geam, ațintindu-mă cu privirea ei care părea abătută.

Am știut că din ziua aia Emma Smith a dispărut din viața mea, odată cu ea sperând să dispără și sentimentele mele pentru ea, și persoana vulnerabilă din mine.

And Flashback

Nu am realizat când pumnul meu a făcut contact cu oglinda decât atunci când picături de sânge se scurgeau la picioarele mele. Mi-am privit pumnul și am țipat.

Dar nu de durerea cauzată de cioburile intrate adânc în pumnul meu, ci de durerea sufletească pe care am ținut-o captivă doi ani.

M-am înșelat amarnic.

Plecarea ei nu mi-a alungat sentimentele, doar le-a ascuns și le-a scos la iveală în cel mai neașteptat moment, fiind mult mai conturate.

Am auzit cum de partea cealaltă a ușii Maia îmi țipa numele, întrebându-mă dacă sunt bine

Mi-am privit chipul în oglinda spartă și mi-am dat seama că fizic sunt bine, dar sufletește mă simt gol.

Am deschis ușa, Maia punându-și mâna la gură când mi-a observat pumnul care acum e mutilat. Nu-l mai simțeam. Era ca si cum nici nu exista.

—La dracu James!zice ea, intrând în baie după trusa de prim-ajutor

În câteva secunde eram pe jos, Maia scoțându-mi micile cioburi ce erau înfipte adânc în carne.

Scrânceam din când in când, dar nimic nu era mai dureros decât durerea din sufletul meu.

—De ce ai făcut asta?mă întreabă in timp ce-mi dezinfecta rana cu spirt, eu țipând de durerea simțită

—Ai avut dreptate.am spus încet, dar știu că a auzit pentru că i s-a pus un mic zâmbet pe chip

—Mereu am.zice ea triumfătoare

—La dracu Maia, mai încet! Mă doare de mă pis pe mine!zic in timp ce ea încerca să-mi bandajeze mâna

—Nu te mai plânge ca o muiere și suportă. Nu te-am pus eu să te bați cu oglinda!

Îmi dau ochii peste cap și aștept în tăcere să-mi termine de bandajat mâna.

După ce termină, strânge trusa care era înșirată in toată camera, apoi strânge cioburile din baie, ca după să se așeze lângă mine și să mă privească. Știam că o să urmeze discuția aia pe care am evitat-o atâta timp si mă neliniștea teribil gândul ăsta.

***