JAMES

19. James

—Nu te-am văzut niciodată atât de absent față de lume. La naiba frate, nici la petreceri nu ai venit în ultima lună și te văd o dată pe săptămână. Ce se întâmplă?

Parker mă stresează cam de o ora cu întrebările lui tâmpite și dacă nu as fi așa stresat cu starea Emmei și de cum o să decurgă lucrurile între mine și ea după ce își va revenii complet, i-aș da un pumn și l-aș înjura.

Îmi dau ochii peste cap și trag din țigară, decizând să nu răspund

—Nu rezolvi nimic așa.continuă el

Știu. La naiba știu. Aș vrea să spun cuiva tot ce simt pentru că mă simt atât de derutat și atât de slab încât îmi vine să mă bat și să revin înapoi la vechiul eu.

—E vorba de o fată?

Parker chiar își încerca norocul dar tot ce făcea era să mă enerveze

—Deci da.

—Mai taci dracu Parker. Nu vezi că nu am dispoziția necesară să vorbesc?tip la el fiind deja scos din sărite

—De o lună nu ai chef să vorbești James. La dracu, o lună. Nu vorbești de o lună și deja devine frustrant. Credeam că suntem cei mai buni prieteni.

Îmi mușc buza și brusc mă apuca un sentiment ciudat de vină. Are dreptate. Suntem cei mai buni prieteni și ne zicem orice mereu. Adică Parker a avut anumite momente în viata lui pe care doar eu le știam și într-un fel mă simt prost că eu ii ascund asta.

—Ai dreptate bro, scuze.zic după câteva minute de tăcere

Parker face ochii mari și își deschide gura într-un "O" perfect

—Tu tocmai ți-ai cerut scuze?!

Îmi dau ochii peste cap și continui să fumez

Mă uit în gol, toate gândurile mele ducând la ea.

—O..prietenă, este în spital. Acolo mi-am petrecut toată luna. Am așteptat să dea niște semne de viața. A fost în comă iar doctorii nu ii dădeau prea multe șanse de supraviețuire. Și la naiba Parker, chiar nu voiam să moară. Am așteptat cu sufletul la gură să aud măcar o veste bună din gura nenorociților care îmi futeau starea în fiecare seară când îmi spuneau că nu s-a trezit.
Începusem să îmi pierd speranța la naiba. Credeam c-o s-o pierd.. Dar nu am pierdut-o. Azi s-a trezit. Nu am vorbit însă știu că mi-a simțit prezenta. Am simțit că toată greutatea de pe umeri a căzut jos și puteam respira ușurat.

Mă opresc. Respir. Continui

—Nu știu ce e greșit cu mine, ok? Nu am simțit în viața mea sentimente atât de puternice pentru cineva. Practic, cuvântul" sentiment" nu era în vocabularul meu până am cunoscut-o pe ea.
Și la naiba..e atât de complicată.. Și.. Rea.. Practic fata aia sunt eu de gen feminin. Sună ciudat.. Știu.. Dar îți jur că așa e.

Mă opresc. Respir iar. Arunc țigarea și continui.

—Mă simt complet pierdut. Mereu am fost genul ăla de om rece, care își bate joc de fete și le folosește doar pentru sex și niciodată nu am crezut că o să am sentimente pentru cineva, dar îți jur că ea e diferita. Și.. Cred că asta m-a atras.

Oftez.

—Nu mă recunosc.

Si chiar așa era. Nu mă recunoșteam. Nu mă înțelegeam. Nu știam dacă vreau să fiu așa sau să redevin James fără sentimente. Sunt confuz.

—Waw. Stai. De când te cunosc nu ai vorbit vreodată așa și sunt șocat și nu știu cum să reacționez. Stai să procesez bro că mi-ai dat daună la creier.

Încep să râd și îl lovesc cu pumnul în umăr.

—E cea mai serioasă conversație pe care am avut-o vreodată.continuă el, eu pufnind încet

Are dreptate

Deobicei vorbim doar de party-uri și de rahaturile noastre. Nimic altceva.
Mă rog, exceptând conversația în care Parker era cel care avea nevoie de sprijin emoțional.

—Ești îndrăgostit de ea?

Întrebarea venise atât de rapid încât mi-a luat puțin să procesez.
Eram îndrăgostit de Emma?
Nu cred.
Adica am sentimente pentru ea dar nu cred că pot să le asemăn cu.. Iubirea. Nu, clar nu.

—Nu. Doar simt ceva pentru ea. Cred ca e suficient.zic, dând din umeri

Parker stă câteva minute pe gânduri ca mai apoi să vorbească

—Sincer e ciudat să port o asemenea discuție cu tine dar ok. Continuam. Mno.. James. Cred că o dată și o dată ar fi trebuit să se întâmple. Nu puteai duce o viață doar cu sex, bautură și box. Adică cred că la un moment dat toți ne dorim un loc pe care să îl putem numii acasă și o persoană pe care să o găsim acolo, să ne fie alinarea sufletului. La un moment dat toți ne dorim puțină pace și liniște în viața noastră.
Tu ți-ai găsit liniștea mai repede decât mă așteptam. Știu că toate astea te fac să te simți ultimul prost pentru că te consideri slab acum, dar crede-mă, asa devii mult mai puternic.
Ai sentimente.. Waw. Și? E ceva normal. Nu trebuie să fugi de ele și nici să le ascunzi. Consider că persoana aia trebuie să afle ce simți pentru ea, să știi dacă și ea simte la fel. Dacă nu simte.. Ăm. Nu știu. Găsești tu pe alta. Cred

Parker se bâlbâie pe tot "discursul", dându-mi seama că nu era pregătit de o asemenea discuție dar apreciez enorm tot ce a spus. Mă rog, mai mult sau mai puțin

—Nu cred că Emma m-ar place vreodată. Îți jur, fata aia e un cub de gheață pe care nu-l topesti nici în foc.mormăi eu destul de deranjat de realizarea mea

—Nu prea cred. Să nu uităm că și tu erai exact la fel, și uite.. Simți ceva pentru cineva. E șocant la naiba.

Îmi dau ochii peste cap și îl aprob dintr-o singură mișcare a capului.

—Cred că o să mă duc acasă. Am nevoie de un somn bun.zic,dând mâna cu Parker și plecând de la casa lui

Mă urc în mașină și îmi las capul pe volan

Cine sunt?

***

OK guys, sper că vă place acest capitol și că nu v-a plictisit.

Sunteți minunați și vă mulțumesc pentru încurajare!Vă iubesc, jur!!!! 😍