JAMES

45. Emma

—Arăți.. Superb!

Roșesc la cuvintele Melissei și zâmbesc timid.

—Exagerezi! În schimb, tu ești o bombă sexy care o să cucerească mulți băieți.zic rânjind spre prietena mea, ca mai apoi să începem amândouă să râdem

—Esti gata?mă întreabă înainte să pășim in casă

Dau din cap și o luăm din loc, făcându-ne loc printre mulțimea de adolescenți adunați la petrecere.

Ajunsesem în final lângă o canapea unde mai erau câțiva din prietenii noștri, chiar și Deniz care nu și-a luat privirea de pe mine încă de când m a zărit.

M-am așezat pe canapea și am inspectat puțin locul. Casa era una foarte mare. Acum ne aflam într-un living imens unde sunt pe puțin 70 de persoane. Fiecare e cu grupul său. Eu mă aflam la o masă de fumători și alcoolici, în dreapta noastră erau cei care băgau superfiante, afară erau cei care au venit doar sa se distreze iar pariu ca la etaj sunt adolescenți care se fut pe unde apucă.

—Emma? Mă auzi?

Brusc îmi întorc privirea și dau de un Deniz care își ridicase o sprânceană întrebător.

—Nu. Scuze. Ce ai spus?

Când naiba a ajuns lângă mine?

—Am spus că arăți minunat. E a doua oară când te vad în rochie, și la dracu de nu arăți beton.

Zâmbesc scurt și mă uit în jos, la rochia mea de catifea roșie, gândindu-mă când a fost ultima data când am purtat rochie. Clopoțelul a sunat și mi am adus aminte ca în prima zi de facultate am purtat o rochie alba.

Șocant însă ca el și - a adus aminte.

—Mulțumesc Deniz. Și tu arăți bine!zic după o pauza destul de lunga în care nu spusesem nimic

Mă uit în jur și îmi dau seama că Melissa a dispărut, însă Deniz observa și rade scurt

—E acolo. Dansează cu Clark. E primul lui an aici.

Mă uit în direcția aia și observ o Melissa zâmbăreată și plină de viață. Zâmbesc scurt și mă bucur că ea se distrează, pe când eu ma simt de parca am venit în locul greșit. Nu am mai fost la o petrecere de foarte mult timp. Nici n am avut timp de ele ce este drept. Însă chiar nu înțeleg cum m-am lăsat convinsa de Meli să vin aici, acum, când am refuzat atâtea petreceri.

Poate pentru că te-ai gândit ca o sa fie și el aici

Conștiință proastă. A spus clar că nu vine.

Dar dacă vine?

AAA.

Oficial simt ca am înnebunit.

Încerc să-mi focusez atenția pe altceva așa că-l rog pe Deniz să-mi aducă ceva de băut, în timp ce-mi aprind o țigară și simt că mă mai relaxez puțin.

La scurt timp apare și Deniz cu băutura pe care mi-o înmânează și ma uit destul de lung la ea.

—N am otrăvit-o, să știi.zice el zâmbind

Și pentru prima dată în doi ani, îl analizam pe Deniz. Părul lui creț era răvășit în toate direcțiile, dându-i un aer rebel. Buzele sale erau mari si rozalii, iar ochii săi verzi parcă sclipeau atunci când privirile noastre se întâlnise.

Pot recunoaște că Deniz e un băiat frumos și poate nu ar trebuii să fiu atât de nesimțită cu el, și să încerc să îi dau o șansă. Mi-a dovedit că ține la mine de multe ori, însă am fost prea oarbă să-mi dau seama.