JAMES

26. Emma

El.. El era în fața mea cu o privire îngrijorată și obosită.

Oare de cât timp sunt aici?

—Emma? Cum te simți?

Îmi înghit nodul din gât și încerc să-mi aduc aminte ce caut aici și mai ales.. Unde sunt.

James observă că sunt debusolată și fără să-i pun vreo întrebare, îmi spune

—Știu că te întrebi unde ești . E locuința unui prieten. Te-am adus aici când te-am găsit într-o stare șocantă pe o stradă destul de periculoasa.

Îmi mușc buza și oftez.

Îmi aduc aminte fragmente din seara trecută. Eu îmbrăcată în hainele de la spital, mergând pe străzi dubioase și căutându-l pe el pentru a-l putea distruge fără tragere de inimă.

James se așează lângă mine și oftează și el

—Am nevoie de răspunsuri Emma. Trebuie să știu cine e tatăl tău. Trebuie să știu ce vrea de la noi. Trebuie să știu dacă e adevărat faptul că ești antrenată de mică să te răzbuni pe familia mea. Trebuie să știu toate astea pentru că nu mai înțeleg nimic și la naiba, mă simt derutat.

Vocea lui mă face să impietresc când aud ce spune.
El.. Știe? De unde? Cum?

Îmi întorc privirea spre el și îmi las lacrimile să-mi curgă pe obraji.

Îmi închid ochii și dau din cap aprobator

Îmi deschid ochii pentru a-l vedea pe James și așteptând orice reacție de la el. Așteptând să îmi zică ceva sau să facă ceva. Însă el nu spune nimic așa că am continuat eu.

—Într-adevăr, am fost antrenată pentru această dorință de a tatălui meu de a se răzbuna pe voi. Nu ai idee cât regret. Nu prea îmi pasă dacă mă ierți sau nu, nu-mi pasă dacă mă vei urî, nici nu-mi pasă dacă o sa te pierd. În momentul ăsta îmi pasă să aflii adevărul pe care am vrut să ți-l spun încă de când am aflat cine e tatăl meu cu adevărat.
De când sunt mică am auzit doar lucruri rele despre familia ta. El îmi spunea doar lucruri oribile ca să mă atragă de partea lui și să-l ajut cu această răzbunare pe care și-o dorește perfectă. Iți urăște familia și îmi dau seama pe zi ce trece că nu știu de ce. Ți-am făcut mult rău James. Atât ție cât și familiei tale. Sora ta a fost dezvirginată de un băiat plătit de mine să facă asta. Anumite accidente pe care le-ai avut tu în trecut au fost planurile diabolice ale tatălui meu pe care eu le-am aplicat. Casa voastră de vacanță care a luat foc în ziua când voi vă aflați în ea, a fost mâna mea și a tatălui meu. Plus multe alte încercări de a vă omorî.
Știu, sunt o criminală, o nebună, o psihopată, un nimic. Știu și dacă ai de gând să mi le zici, n-ai decât. Nu că m-ar deranja.
Nu iti cer iertare pentru nimic. Nu merit să fiu iertata deșii eu am fost doar o marionetă în jocul ăsta. Mințită și trădată de jocul ăsta infect în care toată viata am fost implicată.
Cred că în momentul ăsta tot ce vreau eu este să îl omor pe Aiden Smith, persoana care mi-a distrus viața în ultimul hal și care niciodată nu mi-a oferit iubirea și copilăria de care aveam nevoie.

Lacrimile mi se opriseră și pe cât ii ziceam mai mult, pe atât îmi dădeam seama ce om mizerabil am ajuns

James se ridică de pe canapea, fixând-mă cu o privire plină de ură

—Știi ce e de căcat? Că aș vrea să te înțeleg și nu pot.

Cuvintele lui parcă erau scuipate către mine. Nici nu mă așteptam la altceva.

Acesta arunca o vaza în perete și începe să urle

—La dracu cu tot. Tu și nenoricitul ăla de taică'tu sunteți responsabili pentru tot ce a pățit familia mea? Știi, dacă nu ai fi fată,mi-aș fi descărcat ura pe tine. Dar pe tine doar te pot trimite la închisoare și să-ți zic să te duci dracu . Însă pe nenoricitul ăla, jur că îl găsesc și îl omor cu mâinile mele!

James țipă nervos la mine însă chiar nu mă speria. Îl înțelegeam. Și ideea de a-l omorî el pe Aiden nu m-ar fi deranjat dacă nu ar fi fost James și ar fi fost altcineva.

Mă ridic în picioare, o amețeală luându-mă imediat însă încerc să-mi revin cât de repede pot.

—Scuze James, nu te pot lăsa să-l omori tu pe Smith. Înțeleg că ești nervos. Înțeleg că ne urăști. Dar nu te pot lăsa să faci asta.

Vocea mea era dură și precisă. Nu puteam să-l las să facă asta. Ar putea ajunge la închisoare dacă scapă viu din toată treaba.
Nu înțeleg de ce, dar nu-mi doresc ca James să pățească ceva. Oamenii lui Smith l-ar putea omorî imediat. Chiar nu pot să permit asa ceva.

—Tu habar nu ai în ce te bagi. Dacă crezi că Aiden nu e păzit din toate direcțiile și că nu are oameni care te-ar putea omorî imediat, te înșeli. Este un om foarte periculos.

—Chiar așa? Atunci spune-mi dragă Emma, dacă tot are atâția oameni, de ce nu i-a pus pe ei să-mi omoare familia și și-a antrenat copilul pentru asta?

—Pot să-ți răspund eu la întrebarea asta, dragul meu James.

Iar atunci, în momentul ăla, am simțit cu adevărat că este sfârșitul.
Mi-am întors privirea, dând de trupul nenoricitului. Mi-am strâns pumnii pe lângă corp, abținându-mă să nu sar la gatul lui.

Toată camera brusc devenise plină de oamenii nenorociți ai lui Smith ce aveau pistoalele îndreptate către noi.

—Dacă ești bărbat adevarat o să îți pui oamenii în mișcare și o să te bați cu mine ca de la bărbat la bărbat.vocea lui James emana ură

Știa că nu poate să sară pe el pentru că imediat ar fi împușcat de gorilele astea, dar nici nu se putea lăsa prada acestuia.

Aiden începe să râdă dar se oprește brusc

—Nici n-ai idee cât am așteptat să-ți înfig un glonț în cap.

James dă să îl lovească însă toate armele s-au îndreptat spre el, acesta oprindu-se

—Of dar ce băiat periculos avem noi aici.

—Nu aș putea să zic același lucru despre ce văd eu în fața ochilor.zice James, eu neștiind ce zice

—Poftim? La ce te referi mucosule?

Smith tocmai își îndreaptă arma către capul lui James, fiind extrem de nervos dar și curios în același timp.

—Tot ce văd eu aici este un om laș care a fost obsedat de o fată și în momentul când ea te-a refuzat, ai sechestrat-o crezând că ar putea să te iubească vreodată. Toate planurile ți s-au stricat în momentul când politia a apărut în casa ta și te-a aruncat în închisoare ca pe un gunoi. Bineînțeles că îți doreai răzbunare, și voiai să o vezi pe sărmana fată cum plânge și suferă. Însă tu ai suferit mai mult când ai aflat că a murit împreună cu marea ei iubire. Ai devenit nebun din ziua aia și te-ai gândit doar la planuri cum să îi omori fratele pe care l-ai crezut vinovat că a lăsat-o să plece în nenoricita aia de vacanță. Și pentru că știai că dacă faci ceva greșit o să ajungi în închisoare, ți-ai antrenat fiica pentru a ne distruge, deșii aveai mulți oameni. Acum întrebarea este cu adevărat, de ce i-ai distrus copilăria fiicei tale când ai atâția oameni care ți-ar fi putut face treaba murdară imediat?

******
Sincer dragilor, nu cred că o să fac cartea asta extrem de lungă. Având în vedere că e ultimul volum, o să mă gândesc intens cât de mult o extind.

Oricum, după ce o să termin această carte, o să public și alte lucrări. 🤗