JAMES

50. James

—Și, sunteți împreună?

Îmi întorc privirea către Patrick și-mi ridic sprâncenele în semn de șoc la întrebarea sa. Da, Patrick îmi e prieten, însă sunt atât de rare momentele când vorbim lucruri serioase în loc să fim morți de beți la o petrecere , încât le pot enumera pe degete.

—Așa cred.răspund rapid,neștiind exact ce să îi zic. Adică, ne comportam de parcă suntem împreună dar niciodată nu s-a zis oficial lucrul ăsta.

Patrick își ridică și el sprâncenele în sus și mai că-l pufnește râsul.

—James Black cu o relație? Îmi e greu să cred.zice vizibil amuzat și șocat

Îi ofer un pumn în umăr din "iubire prietenească" și mă ridic de pe scaun, dând să plec.

—Crezi că e fata potrivită? Adică au fost atâtea lucruri la mijloc și poate e un alt plan-

—Nu, s-a schimbat.îl întrerup vizibil deranjat de tocmai ce voia să zică

Patrick pufnește

—OK, să zicem că ea chiar s-a schimbat. Dar tu, James? Tu nu cred că o să te schimbi vreodată. Mai ales din cauza unei fete. Vrei să-mi zici tu mie că stai fără să fuți până se întoarce ea în New York? O să ajungi s-o înșeli mai mult ca sigur la o petrecere unde ești mai mult beat decât treaz.zice sigur pe el, întorcându-se cu spatele la mine

Îmi strâng pumnii pe lângă corp, abținându-mă să nu îi trag una. Câteodată parcă nu gândește ceea ce zice.

—Habar n-ai ce vorbești Patrick. Sunt  o persoană mult mai matură. Nu pot să-mi petrec toată viața la petreceri, cu câte o fată zilnic.zic cât pot de calm

—A, sa nu-mi zici că vrei să devii familist. zice el râzând, întorcându-se înapoi spre mine. Las-o dracu James, nu o să fii niciodată așa. Aș putea pune și pariu.

Îmi dau ochii peste cap și realizez tot mai mult că Patrick nu o să se schimbe niciodată. Rămâne același prost cu o gândire dăunătoare pentru vârsta lui.
Decid să nu îi răspund și să îi arunc o privire urâtă, un semn frumos, și să ies pe ușă,vizibil deranjat de discuția asta prosteasca cu el. Sincer să fiu nu mă așteptam la altceva, Patrick e atât de idiot câteodată încât stau și mă întreb cum de încă nu l-am bătut,când doar fața lui parcă zice "dă-mi una ca sunt prost".

Intru în mașină și încep să gonesc spre apartament, având o stare destul de ciudată. Mai exact un fior ce-mi străbate fiecare parte din corp, fiind inexact ce se întâmplă , dar care îmi pune totuși un semn de întrebare.
*
Ajungând în apartament, îmi verific telefonul care a sunat de câteva ori în mașină, dar pe care l-am ignorat complet, fiind copleșit de gânduri. Rămân însă  blocat pe poza mea de fundal,zâmbind brusc la imaginea Emmei când dormea, cu părul răvășit în toate părțile și cu fața sa de copil frumos și adormit.
Brusc același fior din mașină mă acaparează, realizând brusc că sunt sentimentele mele de dor. Dorul de ea. De momentele cu ea. De zâmbetul ei. De vocea ei. De corpul ei. Săruturile ei. Îmi este dor de simpla sa prezență, și la naiba de credeam vreodată că o să simt asta vreodată.

Un ciocănit la ușă însă mă distrage din gândurile mele, întrebându-mă cine naiba mă deranjează la ora unu jumătate noaptea.
Deschid ușa și rămân vizibil iritat când nu văd pe nimeni, decât un plic așezat pe jos, scriind mare și clar "PENTRU JAMES"

Ridic plicul și mai privesc o data în jur, ca mai apoi să închid ușa, fiind chiar curios de ceea ce se putea afla în el.

Îl deschid și mai că-mi vine să îl arunc de la prima frază citită. Imposibil asa ceva.

"Dacă ai primit această scrisoare înseamnă că oficial am ieșit din viața familiei Black.
Îți scriu asta în calitate de părinte, stiind că între tine și Emma este ceva, și văzând-o pentru a doua oară în viata ei, fericită. Când m-a vizitat, am știut că viața îi merge bine, având o altă aură în jurul său, și părându-mi, pentru prima data, sfâșietor de rău pentru ceea ce i-am făcut. Pentru o răzbunare prostească i am răpit nu doar adolescența, dar și prietenii, mama, marea ei iubire și orice drept de a fi fericită.
Nu scriu astea pentru a mă ierta, ci pentru a te ruga să ai grijă de ea. Știu că nu am de ce să te rog eu ceva, sau tu de ce să mă asculți, având în vedere tot răul făcut, însă știu că și tu simți ceva ce n-ai mai simțit până acum,exact cum eram și eu în tinerețea mea, cu mătușa ta. Există totuși o diferență între noi. Tu ai parte de sentimente reciproce, pe când eu nu am avut, asta făcându-mă bolnav mental. Există însă o persoană în viața Emmei care îi poate trezi sentimente vechi, blocate din cauza mea. 
Prima ei iubire.
Așa că, ai grijă de fata mea James. Așa cum eu n-am avut grijă și așa cum nu ai fi crezut vreodată că poți avea grijă de cineva. Iubește-o cum eu n-am iubit-o, respect-o cum eu n-am respectat-o, și dovedește-i mereu că merită să fie fericită. Nu lăsa nimic între voi, pentru că se vede că e ceva special.

Aiden Smith."

Nervos, arunc scrisoarea prin cameră, fiind foarte deranjat că jegul ăla de om chiar a avut curajul și tupeul de a-mi scrie să am grijă de copilul lui, zicând și" în calitate de părinte ", de parcă ar fi știut  el vreodată ce înseamnă asta. Își vede moartea în fața ochilor și brusc îl apucă părerile de rău și regretele! La dracu și cu el.

Mă așez pe un scaun și-mi aprind o țigară, fiind pus totuși  foarte puțin pe gânduri de ceea ce mi-a zis legat de" marea ei iubire". Oare minte sau chiar e adevărat că Emma poate avea sentimente pentru o persoana din trecutul ei? La câteva secunde însă, îmi aduc aminte de o conversație între mine și ea pe când o dădăcea pe Maia , ea fiind beată, iar eu un nemernic. Îmi zisese ceva legat de chestia asta, însă nu țin minte cu exactitate cuvintele sale.
Acum câteva întrebări mă acaparaseră și parcă simțeam nervi pe baza faptului că poate exista și un alt băiat în viata ei. Oare asta e gelozie? Nu. Nu e posibil să fiu gelos. Adică..eu. LA NAIBA!

Mă ridic de pe scaun, aruncând chiștocul undeva prin cameră, și ieșind în grabă din apartament, simțind nevoia de aer. Deja seara asta m-a enervat prea tare, și chiar speram să pot să dorm și eu liniștit.

*