JAMES

22. Emma

—Este bine?îmi întreb prietenul imediat ce intră în salon

Louis dă aprobator din cap, eu răsuflând ușurată.

—Răzbunarea lui abia acum începe.zic șoptind, respirând greu

Știam că el a aranjat asta. Știam că deja era enervat de toată situația asta. Știam că abia acum o să înceapă să se răzbune pe familia Black. Știam că James e în spital din cauza lui.

Știam toate astea și nu știam ce puteam să fac. Să îi avertizez? Să le spun tot adevărul? Să spun asta politiei?

Aș risca probabil să fiu aruncată în pușcărie, putrezind acolo pentru toate prostiile făcute, nimănui nepăsându-i de mine. L-aș pierde și pe Louis, singurul pe care îl am în momentul ăsta. Și probabil el tot nu ar fi băgat în închisoare pentru că la cum îl cunosc, probabil ar mitui tot felul de judecători și polițiști și ar ieșii repede, deci varianta cu politia se exclude.

Mi-am simțit obrajii calzi. Plângeam.
Plângeam pentru faptul că eram neputincioasa și nu știam ce să fac.

Cred că ăsta este singurul lucru pe care îl fac de când am aflat adevărul despre meciurile mele. Doar plâng.
În fiecare zi cu un subiect diferit dar cu aceleași lacrimi amare.

Louis se așează pe pat, privindu-mă cu milă. Nu-mi place mila dar nu-i pot reproșa nimic răutăcios pentru că probabil ar pleca pe ușa asta și nu s-ar mai întoarce.

Aș fi singură.

Oare asta merit? Merit să nu am pe nimeni?

—La ce te gândești?

Vocea lui era calmă și obosită. Cred că până și el s-a plictisit de mine. Dar cu toate astea, de când m-am trezit, nu l-am întrebat ceva destul de important pentru mine. Ceva ce mă macină. Și o să îl întreb acum nu doar pentru că nu vreau să îi zic la ce mă gândeam cu adevărat, dar pentru că și asta mă interesa.

—În seara aia.. Când apartamentul tău a luat foc.. Care a fost cauza?

Louis face ochii mari, fiind parcă șocat de întrebarea asta, părând luat prin surprindere.

—Ăm.. Probabil a fost.. Ăm..

Începuse să tremure iar vocea îi era bâlbâită. Dacă nu i-am uitat comportamentul, Louis face așa când minte sau ascunde ceva.

Îmi umezesc buzele cu limba, fiind uscate. Respir și expir, făcându-i semn să tacă.

—El a făcut-o?zic încet, fiindu-mi frică de răspuns.

Louis nu-mi răspunde. Lasă capul în pământ și îmi evită privirea.

Ochii mi se umplură de lacrimi, fiind aproape sigură că răspunsul era afirmativ.

—La dracu Louis, zi-mi adevărul!tip la el, fiind sătulă de atâtea minciuni

—Îmi pare atât de rău Emma.spune, dintr-o dată începând să plângă, ridicându-se din pat și învârtindu-se în jurul camerei, țipând

—La dracu. Îmi pare rău. Te aflii aici din cauza mea. Doar din cauza mea. Eu te-am băgat în starea asta Emma. Eu ți-am creat suferința asta. Îmi pare atât de rău. Îți jur că nu știam consecințele. Am vrut să lupt de data asta, sa nu mai fac prostia făcută atunci. Dar nu am putut. Nu am putut să te las și de data asta. Inima mea nu a putut să facă asta, înțelegi?

Lacrimile lui curgeau în continuare și ale mele.. La fel. Nu înțelegeam. Nu înțelegeam ce îmi zice. Cum adică să nu mai facă prostia făcută atunci? Despre ce naiba vorbește?

Îmi mușc buza și nu zic nimic, așteptând să continuie.

Se oprește brusc și se uită la mine

—Sunt îndrăgostit de tine de la grădiniță. La naiba de nu te iubesc atât de mult. Tot ce am făcut a fost să te știu bine. Am acceptat să plec doar pentru că știam că tu o să fii bine așa. Nu a fost zi să nu mă gândesc la tine. În fiecare zi mă întrebam dacă a fost bine ce am făcut sau am făcut cea mai mare greșeală. În fiecare zi mă întrebam dacă ar fi fost bine să îți zic ce om jegos e tatăl tău, scăpând-te de iadul în care te băgase, sau dacă am procedat bine când am acceptat propunerea lui de a pleca departe de tine. Și la naiba Emma, și acum, în momentul ăsta, regret că am plecat. Regret că nu ți-am zis tot ce am aflat despre el. Regret faptul că nu ți-am zis că și eu am avut o perioadă când am lucrat pentru el,mai mult sau mai puțin. Regret faptul că în momentul când am venit în New York și tatăl tău m-a amenințat că dacă mă vede lângă tine, o să mă omoare, nu ți-am spus în seara aia când ca printr-o minune ai apărut fix lângă blocul în care mă mutasem. Regret că nu te-am protejat. Regret totul și dacă o să mă urasti acum, să știi că te înțeleg perfect. O să ies chiar acum pe ușa asta și nu o să mă mai vezi niciodată..

Eram..tăcută..
Șocată
Tristă
Mult mai dezamăgită.

Nu știam cum să reacționez.
Nu știam de unde să încep.
Nu știam ce întrebare să pun mai repede
Nu știam dacă voiam să plece sau să rămână aici și să-mi răspundă la întrebări.
Nu știam dacă voiam să-mi văd tatăl mort sau într-o închisoare, putrezind singur.

Mi-am adunat forțele și m-am ridicat în șezut, deșii pielea parcă îmi lua foc. Mi-am privit trupul bandajat și am început să îmi rup bandajele alea cu atâta hotărâre încât simțeam pe moment că doar pentru asta trăiesc.

Louis încerca să mă oprească însă am țipat la el să mă lase dracu în pace.

Pielea mă ardea îngrozitor și simțeam cum iau foc pentru a doua oară, dar nu le mai suportam.

Nu mai suportam spitalul asta

Nu mai suportam veștile care mă loveau una după alta.

Nu mai suportam atâta suferință.

Pe moment nu auzeam nimic,doar bandajele cum erau rupte de mâinile mele.

Am simțit cum am fost apucată de mâini, dar m-am zbătut. Nu puteam să fiu oprită. Trebuia să scap de ele. Așa puteam să mă dau jos din nenorocitul ăsta de pat și să cer explicații pentru tot.

M-am uitat la Louis și am simțit o dezamăgire uriașă în momentul ăla. Persoana pe care o consideram în momentul ăla totul și pe care îmi era frică să o pierd, s-a dovedit să fie persoana care m-a mințit în tot acest timp.

La dracu m-a mințit în tot acest timp!

Și... Nenorocitul ăla...nici nu știu cum să-l mai numesc pe omul care mi-a distrus viața și aflu pe zi ce trece că el e vinovatul pentru care în momentul ăsta nimeni nu e lângă mine.

Mă opresc din a-mi rupe bandajele în momentul când simt cum o seringă îmi este înfiptă în brat.

Mă uit pentru câteva secunde la locurile pe care am reușit să le scap de bandaje și parcă mi s-a rupt sufletul când am văzut doar cicatrici sau răni care erau încă deschise.

De data asta însă nu puteam țipa. Vedeam totul din ce în ce mai blurat și știam că nenorociții mi-au băgat un calmat, dar la dracu de nu o să mă trezesc, o să cer explicații, o să tip și mai ales, o să înfrunt persoana care a făcut din viata mea un iad.

********