JAMES

34. James

—James, am aflat că ai absolvit cu succes și acum îți pui pe picioare propria ta firmă, nu?

Verișoara tatei, doamna Rebecca, își îndreaptă atenția asupra mea, la fel făcând si restul.

Mă abțin să nu-mi dau ochii peste cap și arunc un zâmbet forțat.

—Da, aveți dreptate. Vreau să fac cea mai mare firmă de cosmetice din New York.zic ca mai apoi să continui să mănânc

—Ce frumos! Sunt sigură că o să reușești.zice ea zâmbind, lăsându-se liniștea la masă

Un lucru care nu mi-a plăcut niciodată au fost aceste mici reuni în familie. De ce? Pentru că bineînțeles că totul începe cu o serie de lacrimi vărsate pentru mătușa mea decedată, făcându-mă să mă simt extrem de incomod. Apoi totul se rezumă la întrebări despre serviciu, despre povesti plictisitoare spuse de Rebeca, despre amintirile lor din copilărie sau pur si simplu Alex, vărul tatei, ne spune ce a mai făcut el.

Pe părinții mei niciodată nu i-am văzut plictisiți la asemenea întruniri, însă eu sunt singurul care vrea să scape cât mai repede. Verișorii mei de gradul 2 nu-mi sunt atât de simpatici. Clark, băiatul Mirei si a lui Alex, a devenit un băiat cu prea multe figuri în cap. Încă din gimnaziu, când eram încă în același clasă până să se mute, devenise un îngâmfat. De atunci nu am mai păstrat legătura și nici nu m-a interesat.
Anastasia.. Fata Rebecăi și a lui Andrew pot spune că s-a schimbat enorm. Nu am mai vorbit cu ea de peste 5 ani, pe când mă enerva cu insistentele ei despre viața mea, și i-am zis să mă lase dracu în pace că n-o suport. De atunci nu a mai vorbit cu mine până azi, când mi-a aruncat un zâmbet și mi-a zis un bună.

Nu știu dacă a rămas la fel de enervantă ca atunci, însă știu că s-a maturizat și s-a făcut o fată chiar frumoasă.

—Și tu, Anastasia, ești anul doi la Universitate, nu?

Mama sparge liniștea ce se pusese peste noi, făcând-o pe Anastasia să scoată primele ei cuvinte

—Da. Studiez la o universitate din L. A.

Brusc mă înec cu o felie de pâine, și îmi îndrept atenția imediat spre discuția lor.

O privesc cu coada ochiului pe Maia, ea uitându-se de asemenea la mine, imediat întorcându-si privirea.

Voiam să mă ridic de la masa aia și să nu mai aud această discuție, însă mă abținem enorm.

—Și eu am o prietenă în Los Angeles care e tot anul 2 de facultate.se bagă Maia în discuție, eu fiind acum și mai atent.

—Serios, la ce universitate studiază?

—La Otis College of Art and Design.

Anastasia brusc își schimba expresia și zâmbește scurt.

—Și eu tot acolo studiez. Care este numele ei? Poate o cunosc.

—Emma... Moore.zice după o scurtă pauză

Brusc mă încrunt. De ce ar mintii despre numele Emmei?
Pot jura că numele ei e Smith.

—O doamne! E colega mea de cameră. Ba chiar și ea a venit cu mine în New York, zicând că are niște treburi nerezolvate.raspunde Anastasia cu entuziasm, eu scuipând vinul înapoi în pahar atunci când reușisem să iau o gură.

Toți își îndreaptă atenția spre mine, eu ridicându-mă în picioare și scuzându-mă, plecând departe de masa aia și discuția aia care m-a făcut să mă sufoc în câteva secunde.

Aud alt scaun cum se târâie de parchet și-mi dau seama că e Maia care vine după mine

—James, te rog, oprește-te.

Vocea era una gravă dar lăsată. Știa că nu putea tipa după mine pentru că atrăgea atenția.

—James!se aude iar vocea ei

Bineînțeles că nu mă interesa de ce voia să-mi zică în momentul ăla și chiar nu aveam de gând să o ascult

Ajung în camera mea și închid ușa cu cheia înainte să ajungă Maia. Aud cum bate în ușă și îmi striga numele, însă o ignor. Intru în baie si dau drumul la apa rece, dându-mi pe față

Nu. Nu. Este doar o farsă de a Maiei. Sunt sigură că au vorbit și vor să își bata joc de mine. Ar fi prea mare coincidența! Emma? Aici? Colega ei de cameră să fie chiar vara mea? Și de când o cheamă Moore? S-a căsătorit??

O mie de întrebări îmi treceau prin cap și niciuna nu avea răspuns.

Îmi mai dau de câteva ori cu apă rece pe față, uitându-mă apoi în oglindă

Nu James. Emma nu e aici. Nu o să o mai vezi niciodată... Dar?.. Dacă o s-o vezi?.. Nu! Asta e doar o farsă de a surorii mele pentru a mă face să-mi dau seama că mie îmi e dor de Emma și așa m-ar face să cedez și să plec cu ea în L. A. NU!

Nu cedez

Îmi șterg fața și ies din baie, având de gând să găsesc o scuză și să ies din casa asta care deja mă sufocă. Deschid ușa și Maia spre mirarea mea, era încă aici.

Vreau să trec pe lângă ea însă îmi prinde mâna și cu toată forța ei, mă face să mă opresc.

—Chiar nu vreau să —

—Îți jur că nu știam!mă întrerupe ea

Ochii ei sclipeau și îi observam corpul cum îi tremura

—Nu te cred. Te cunosc! Dacă ai vorbit cu Anastasia doar ca să mă faci pe mine să mă simt prost și poate să iau decizia să vin în L. A, te înșeli amarnic.zic dur spre ea

Adevărul era că dacă ăsta ii era planul, vrând să realizez ce fericit aș fi fost dacă ea chiar ar fi fost aici, îi merge. Însă eu știu că nu e aici și nu pot să ii dau satisfacția de a-i arăta cât de mult tânjesc de fapt să o văd.

—James, ascultă-mă. Da, aș fi făcut orice să vii cu mine în L. A, însă îți jur că eu chiar nu am vorbit cu Anastasia despre asta. De fapt nu am mai vorbit cu Anastasia de foarte mult timp! Nici nu știam la ce Universitate studiază! Îți jur.

Ochii ei erau acum plini de lacrimi. Nu înțelegeam de ce plânge mai exact însă mi se rupea inima s-o văd așa.

Am luat-o imediat în brațe, dându-mi seama că ea chiar nu mă minte și că mai ales.. Emma chiar este în New York.

—Nu mai plânge te rog.ii zic încet, sperând că n-o s-o mai facă

Se desprinde din bratele mele și își șterge lacrimile ca mai apoi să mă privească

—Nu știam nici de faptul că Emma se află în New York. Nu am vorbit cu ea săptămâna asta pentru că mi-a zis că noul ei profesor îi face viața grea și are de scris o tonă și nu o să-mi poată să răspundă. Sunt supărată că nu mi-a zis că vine aici.

Maia părea dezamăgită de purtarea Emmei față de ea. Îmi dau seama cât tine Maia la Emma pe zi ce trece si nu știu dacă mă sperie, mă înfurie sau mă bucură.

Îmi mușc buza și îmi vine să sparg tot ce-mi vine în cale. Emma. New York. Emma. Aici.

Îmi bag mâinile în cap și oftez brusc. Maia se uită la mine și-mi dau seama că își dă seama ca nu sunt bine.

După câteva secunde, întrebarea Maiei mă face să rămân nemișcat cu alta serie de întrebări  în cap

—James, dacă te vei întâlni cu ea, ce vei face?

*******

Hei dragilor!! Cum sunteți? Cum e în carantină? Ce activități faceți în perioada asta?