JAMES

38. James

—Nu mi-aș fi imaginat niciodată că băiatul despre care Emma îmi vorbea, erai tu. Niciodată nu ți-a spus numele de familie iar eu niciodată nu mi-am imaginat că ați putea avea vreo legătură.

Mai iau o gură din alcool și mă uitam în continuare la cerul înstelat.

—Mă urăște?o întreb dintr-o data pe Melissa

Ea dă din cap negativ și se pune și ea pe iarbă, privind cerul cu mine.

—Sunt mulți băieți care au încercat să fie cu ea, însă i-a respins pe toți. Cred că încă te iubește, deșii nu mi-a spus-o. Poate are frica de respingere sau poate crede că încă n-ai iertat-o.

—Ți-a povestit tot?o întreb curios

—Să zicem. S-a îmbătat într-o seara și mi-a zis multe lucruri, neștiind probabil ce vorbește. Dar n-am judecat-o James. Chiar n-am făcut-o. A fost manipulata și controlata toată viața. N-a avut încotro.

Mai iau o gură de alcool și nu zic nimic. Știam că nu e vina ei și știam că reacția mea de atunci a fost demnă de un om mizerabil.

—Știi, ea e prima fată de care sunt îndrăgostit. Ironic, nu?

Melissa râde scurt și spune un "da" scurt.

La scurt timp apare și Maia care se așează pe iarbă lângă noi,zicându-ne că Emma a adormit.

Fetele au început să vorbească însă gândul meu era doar la ea.

Ce am de gând să fac acum știind că este aici? Știind că poate încă e îndrăgostită de mine? Știind ce simt eu pentru ea.

O să risc să o câștig în viața mea chiar dacă as putea fi refuzat? Sau mă prefac că nu simt nimic și încerc s-o uit?

Și cu gândul ăsta, adorm pentru a doua oară în seara asta, în curte.

**

M-am trezit imediat ce soarele mi-a intrat in ochi și am fost surprins să mă trezesc în camera mea, știind că am adormit afară.

Am tras jaluzelele cu gândul să mă culc la loc, însă vocile din bucătărie m au făcut să mă răzgândesc, știind că Emma era aici.

Pun un tricou pe mine, mă spal pe față și cobor jos, fiind pregătit să o văd pe fata care nu mi a ieșit din minte doi ani de zile.

Intrând în bucătărie, o pot observa pe Emma stând cu spatele, Melissa fiind în partea dreapta a mesei iar Maia în partea stângă.

—O dar ce prezență.se aude vocea Maiei atunci când mă vede

Emma se întoarce iar contactul vizual pe care l-am format cu ea a fost simțit ca un șoc în corpul meu.

Am dat din cap în semn de salut, rupând contactul vizual, ducându-mă să-mi pun cafea.

—Bună dimineața și ție.imi zice Maia zâmbind

—Neața.zic, așezându-mă în celălalt capăt al mesei, fiind față în față cu Maia

Câteva secunde a fost liniște până când Emma a spart liniștea.

—Ce mai faci?

Ridicându-mi capul din ceașca de cafea, îmi dau seama că vorbește cu mine prin faptul că se uita la mine cu ochii ei mari și superbi.

—Destul de bine. Cu mult de muncă și multe de făcut. Dar tu?

Observ cum își mușcă buza și-și lasă capul în jos, uitându-se în cafea