JAMES

48. Michel

"Învață să trăiești cu prezentul și să-ți accepți trecutul" a fost replica pe care o tot auzisem de când am pierdut-o. Și învățasem. Sau credeam că învăț. Mă focusasem pe mine, mă preocupam cu viitorul meu, îmi trăiam viața mai intens, și am reușit, deveneam împăcat cu trecutul, deveneam un alt eu. Până acum. Până când acei ochi căprui mi-au dat pentru a doua oară viața peste cap. Până când zâmbetul ei m-a îmbătat pentru a mia oară. Până când parfumul ei mi-a cutreierat fiecare simț, ajungând direct unde nu voiam să mai ajungă vreodată, în suflet.

Priveam poza cu ea și comparam diferența. Anii își spuseseră cuvântul. Emma Smith era pur și simplu cea mai superbă fată pe care am văzut-o vreodată.

Am oftat, punând jos poza și uitându-mă la cerul înstelat

Flashback

Îmi deschid ochii cu greu, simțind o presiune extrem de mare asupra mâinilor și picioarelor mele. O durere de cap îngrozitoare s-a făcut imediat simțită,astfel că am dat să-mi duc mâinile la el și am realizat ca sunt legat. Legat de un scaun, într-un beci slab luminat, plin de praf, având un aer destul de greu de respirat.
Încep să mă foiesc și să mă panichez, neștiind exact ce caut aici. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este cum ii scriam Emmei o poezie, totul devenind apoi negru.

-S-a trezit prințesa.

Vocea domnului Smith se făcuse auzită în mica încăpere, făcându-mă să tresar . Brusc corpul îmi tremura de nervi,știind că urmează ceva ce nu o să-mi convină.

-Ce dracu se întâmplă aici?țip la el, încercând să mă ridic de pe scaun, totul fiind în zadar.

Zâmbetul său se transformase într-un râs complet maniac, făcându-mi pielea de găină instant.

-Este ușor. Ori dispari din viața Emmei, ori familia ta este torturată în fața ta. Și doar ca să știi, o să te las viu ca să trăiești cu vinovăția morții lor, pentru că e doar o alegere mică și simplă.

-Glumiți.zic parcă șocat de ceea ce mi-au auzit urechile

-Ai dreptate. Bine ai venit la circ. Or să apară și clovnii in curând.zice ca mai apoi să facă o pauză, să respire, și sa continue. Uite, nu știu cum dracu faci să dispari cu ai tăi, dar nu vreau să mai existe dată în care să te apropii de Emma. Ai împovărat-o prea mult cu iubire, își pierde concentrarea din cauza ta și eu nu îmi doresc greșeli în misiunile ei.

-Sunteți bolnav!zic în continuare șocat

-N-ai fi primul care a observat.zice zâmbind ca mai apoi să iasă din cameră, eu fiind dezlegat la rândul meu"

And flashback

Brusc îmi simt obrazul umed însă îl șterg repede când soneria suna de zor, fiind foarte dezinteresat de persoana de la ușă. Pornesc încet spre ea, luând altă gură de bere și deschizând până la urmă ușa, fiind nu doar șocat de prezență, ci simt o presiune în piept pe care n-am mai simțit-o de mult.

-Nu e o plăcere să te văd dar este important .zice intrând pe lângă mine, eu clipind de mai multe ori să realizez dacă chiar e real sau doar sunt eu prea beat.

Dau din umeri și zic zâmbind
-Mda, intră.zic sarcastic, închizând ușa în urma lui

-Trebuie să vorbim.

Vocea sa era una serioasă, lipsita de orice entuziasm.

-Să vorbim? Câți ani au trecut de când tu și maniacul ăla de Smith m-ați obligat să-mi părăsesc iubirea vieții mele? 7?8? Care e sensul vizitei tale? Părinții mei au murit deci nu mă mai poți amenința cu ei. Și poate te aș lua la bătaie dacă n-aș fi aflat că Emma mi-a stat sub nas atâtea luni, fără ca eu să-mi dau seama, dar știi ceva. Nu meriți nici să te privesc. Așa că poți să pleci sau să te duci dracu, îmi e tot una.

-Ai rămas la fel de prost Michel.

-Iar tu la fel de urât Louis. Așa că viața nu schimbă chiar tot ce ar vrea alții să schimbe.

Louis se așază pe canapea, simțindu-se parcă la el acasă. Il analizez puțin și-l observ la costum cu pantofi, fiind parcă alt om. Totuși, pe Louis e imposibil să nu-l recunoști de la semnul de pe față. Nu este un băiat urât, însă acel semn a fost mereu un minus pentru el.

-Vrei și o bere? Văd că ești pus să stai pe aici.zic sarcastic, lăsând deoparte ideea de a-l da afară și punându-mă și eu pe canapea

-Nu beau. Și ar face bine să n-o mai faci nici tu, damn, puți a bețiv. Nu semeni deloc cu profesorul îngâmfat de care mi-a povestit Emma.

Brusc las berea jos și încep să-l ascult pe blondin. Emma i-a vorbit de mine?

-Ce vrei să vorbim?îl întreb de parcă nu mi-a păsat ceea ce a zis, însă interiorul meu strigă să vorbească mai repede

-Aiden a murit.zice scurt, eu fiind pur și simplu șocat. Nu credeam că o să trăiesc sa aud asta, deșii mi-a fost dorință în fiecare an de ziua mea.

-Și? Vrei să îi duc un buchet de flori?zic sarcastic, fiind totuși ușurat că am scăpat de omul ce mi-a distrus viața.

-Nu. Vreau să semnezi niște acte. Ți-a lăsat jumătate din avere.

Brusc încep să râd atât de sarcastic, fiind complet șocat de ceea ce zice blondinul.

-Am băut eu și te-ai îmbătat tu? Tu auzi ce spui?

Louis în continuare părea serios, neavând pic de expresie pe față. Mă opresc și eu din râs, ridicându-mă în picioare.

-Ești nebun la cap? Faci mișto de mine? Ieși dracu din casa mea. țip la el, fiind deja enervant de situația asta

Louis se ridică, având o privire impunătoare și o expresie cât se poate de serioasă

-TI se pare că vin după atâția ani la tine ca să-ți fac o glumă proastă? Esti moștenitorul a jumătate din averea familiei Smith.

Îl privesc pe Louis tăcut, luându-mă durerea de cap de la această informație. Merg la frigider să-mi mai iau o bere, întorcându-mă înapoi la el, de data asta mult mai calm.

-Te poți șterge cu averea la cur. Nu am nevoie de ea. Poți pleca acum. În plus, Emma știe aceasta prostie pe care mi-o tot zici? Cred că nici n-ar fi-

-Ea m-a trimis.

Apoi liniștea s-a lăsat. Am înghițit în sec și mi-am strâns ploapele foarte dur, ieșind afară din casă, nepăsându-mi că l am lăsat pe Louis acolo. Deja devenea totul sufocant.

Încep să merg pe străzile L. A ului fiind șocat de ceea ce mi se întâmplă.
Puteam să jur că acei ochi căprui care mi-au întârziat încă din prima oră la curs, or să mi dea viața peste cap la fel.

******************

Vreau păreri.. Mai are rost să continui cartea? 😩