JAMES

11.James

—Ai iubit vreodată?

Vocea corciturii se făcuse imediat auzită. Deșii este beată ,încă pare să aibă energie în ea și mai ales,chef de vorbă.

Stătea întinsă pe canapea,neuitându-se la mine.

În sinea mea știam că întrebarea este pentru mine dar nu știam cum să îi răspund.

Mă blocase.

Întrebarea ei mă blocase.

N-am iubit niciodată dar să o zic cu voce tare,în faţa unei fete care nu vrea să i-o trag,e puţin dubios.

Ce îi pasă ei?

—Nu cred în așa ceva.

Răspunsul meu a fost spus până la urmă. Fără regret,fără tristeţe,fără remușcări.

Nu cred in iubire.

—Nici eu.

Și acum chiar amuţisem. Nu am auzit de prea multe ori asta spusă din gura unei fete și dacă cineva care ar crede ar fi aici,ar contrazice-o,ar ieșii un război de opinii din care nu o să se rezolve nimic și cineva va lăsa de la sine si ar fi plecat.

Nu știu dacă să o aprob și să respect că nu sunt singurul care crede asta sau să mă îngrozesc că sunt tot mai multe persoane care nu cred în iubire.

Nu cred în ea dar simt că alţii trebuie să creadă.

De ce?

Nici eu nu știu

Nu m-am gândit niciodată de ce oamenii au nevoie de iubire dar știu că unii  chiar suferă din cauza ei

O prostie sincer.

Să suferi pentru o persoană care te-a înșelat sau ţi-a spus că nu mai însemni nimic pentru ea.

Sau..Oare asta înseamnă iubirea? Suferinţa?

Îmi clătin capul dezaprobator,fiind de acord că am dezbătut prea mult un subiect care pe mine nu mă interesează.

Îmi îndrept atenţia către Emma,privirea ei fiind pierdută prin încăpere.

Oare la ce se gândește?

Nu că mi-ar păsa,dar pare foarte prinsă în gândurile ei.

—Am crezut în iubire..cândva.

Vocea ei a spart iar liniștea. Nu știam ce să zic.
Nu mă interesa viaţa nimănui dar persoana asta este atât de misterioasă și diferită de restul fetelor cunoscute,încât aș da orice să aflu ce ascunde.

Aș vrea să descopăr ce a făcut-o la fel de rece ca și mine.

Aș vrea să descopăr cine e cu adevărat.

Îmi musc buza neștiind ce e cu mine.

Fata asta mi-a stârnit interesul prin simplul fapt că am văzut-o diferită.

Observă că nu zic nimic așa că spre mirarea mea ,ea continuă.

Se ridică în șezut și se uită la mine.

Privire ei o întâlnește pe a mea iar un fior necunoscut îmi străbate șira spinării.

Ochii ei erau atât de goi și lipsiţi de culoare încât te făcea să te întrebi dacă ai făcut ceva.

—A plecat. M-a lăsat când aveam cea mai mare nevoie de el. Reușisem să îmi găsesc refugiul într-o persoană falsă care m-a distrus. Mă înţelegi?

Privirea ei îmi străpungea fiecare centimentru din corp.

Nu o înţelegeam.

Nu îi înţelegeam suferinţa.

Nu știu dacă e din cauza alcoolului care îmi curge prin vene sau doar pentru că nu am sentimente,dar nu îi înţelegeam suferinţa și nici nu voiam.

M-am ridicat de pe fotoliul pe care am stat până acum ,uitându-mă în altă parte.

—Ar trebuii să te culci. Ai băut destul de mult și delirezi. Vei regreta mâine dacă îmi vei mai zice ceva pe care tu probabil vrei să îl ţii secret iar eu nu sunt dispus să mă cert cu tine zicându-mi că am profitat de starea ta să aflu lucruri despre tine.

Și cu astea fiind spuse am plecat din încăpere,simţind deja cum rămân fără aer de la atâta tensiune.

Ieșind din casă ,aerul rece mă izbește violent în faţă.

Adierea vântului se făcuse imediat simţită iar răcoarea pentru o noapte de vară era extrem de neașteptată.

Am început să mă plimb. Neștiind direcţia. Neștiind ce vreau să fac.

Pur și simplu mă plimbam și îmi puneam ordine în gânduri,așa cum nu am mai făcut-o de mult.

Nu e prima dată când sunt beat,dar e prima dată când întâlnesc o persoană la fel de rece ca mine,care are un moment de slăbiciune și pur si simplu pot vedea toată suferinţa într-un suflet la care poţi jura că e de gheaţă.

Eu o să am vreodată un moment de slăbiciune în faţa cuiva?

Oare persoana aia cum o să reacţioneze? Ce o să zică?

Nu

Nu pot permite asta. Indiferent de starea în care mă pot afla,nu voi permite ca cineva să mă vadă slab.

Niciodată

La naiba cu fata aia. La naiba cu prostiile ei. Eu sunt James Black și nimeni niciodată nu o să aibă satisfacţia de a mă vedea slab

Pufnesc și mă îndrept spre apartamentul meu,fiind la câteva străzi distanţă.

***
A doua zi mă aflu în faţa casei alor mei cu un motiv pe care încă nu-l deslușesc încă de când am cunoscut-o pe fata misterioasă

Cine e ea?

Întrebarea asta mă macină încă de atunci iar toată lumea știe că atunci când James Black vrea ceva,obţine.

Intru în casă iar un miros atât de familiar îmi învăluie nările,făcându-mă să uit de motivul venirii mele aici.

Mă îndrept spre sursă iar brusc încep să râd când o Emma plină de făină se lupta cu tigaia de clătite.

Privirea ei era acum aţintită spre mine și dacă ar avea raze,sigur ar ucide.

—De ce naiba încerci să faci ceva când ești incapabilă?o întreb sarcastic

—Incapabil ești tu.se răstește nervoasă

—Nu prea cred.zic luându-i tigaia din mână si făcând  o clătită perfectă.

—Vezi? Chiar mă pricep spre deosebire de tine. Ești un eșec total peste tot.se aude vocea mea dură,ea fiind vizibil iritată

—Eșec a fost atunci când mă-ta a decis să te nască. Îmi e milă de ei. Au născut un robot lipsit de sentimente sau respect.

Dacă ar fi fost altcineva în locul meu,s-ar fi simţit jignit,dar eu de ce să mă simt când ea are dreptate? Sunt lipstit de sentimente și respect.

—Măcar eu nu mă vait ca tine de probleme mele atunci când sunt beat. Și spre cunoștinţele tale,mă doare fix în cur că ai fost rănită în dragoste. Până la urmă ,cine ar sta cu o scorpie ca tine? Ești de nesuportat.

Și exact cum mă așteptam,cuvintele mele au lovit-o acolo unde o doare cel mai tare.

Palma ei a făcut contact pentru a doua oară cu obrazul meu,ca mai apoi să dispară din bucătărie și să se audă trântită ușa de la intrare.

Mi-am dat ochii peste cap,continuând să fac clătitele neterminate de ea,nepăsându-mi dacă am rănit-o sau nu.