44.Michel

2.1K 93 24
                                    

O visam. Mă gândeam la ea și simțeam cum îmi pierd mințile atunci când mă gândeam în ce hal am ajuns.

Îmi mai torn un pahar de vin și priveam cuplurile ce intrau și ieșeau din restaurant. Ajunsesem rău. Foarte rău. Nu mai dormeam, nu mai eram atent la ceea ce făceam și mă refugiam tot mai des în alcool.

De când gândul meu fuge la Emma, tot timpul devin nervos și agitat, neînțelegând de ce naiba tocmai la ea, eleva mea, mă gândesc că un prost.

Îmi mușcam buza și mă gândeam la fosta mea relație.

Mult spus relație având în vedere că eram un copil care fusese îndrăgostit de fata cu ochii verzi, buzele cărnoase și cel mai frumos zâmbet.

Adevărul este că atunci când am văzut-o pe Emma, eleva mea, am crezut că universul își bate joc de mine, făcându-mă să mă gândesc la fosta mea iubită. Poate era doar regretul  ce s a reîntors ca am lăsat-o singura, și poate că subconștientul meu o percepea pe eleva mea ca fiind fosta mea iubita, asemănările existând destul de mult.

Dar era imposibil. Doar numele era asemănător, însă ele erau născute în orașe diferite, au nume diferite de familie și data lor de naștere, de asemenea, diferita.

Însă Emma asta e matură. Mult mai frumoasa. Cu un zâmbet perfect, un mers perfect și o prestanta perfecta. I se face simțită prezenta chiar și atunci când tace.

Parfumul ei te vrăjește iar glasul ei te liniștește.

Ma uit la sticla de vin și încep să râd când realizez în ce hal am ajuns.
Eu chiar mă gândesc la eleva mea. La modul ăla serios.

Clopoțelul restaurantului se auzise, știind că probabil un alt cuplu cineaza în seara asta.. Însă nu era asa. Atunci când îmi ridic capul din curiozitate, observ doua tinere îmbrăcate în rochii negre și elegante, cu tocuri nu foarte mari și cu parul desfăcut.

Emma și prietena ei.. Melissa dacă nu mă înșel, intrase în restaurant cu un zâmbet până la urechi și arătând splendid,atrăgând majoritatea privirilor din restaurant.

Au trecut câteva zile de la starea de rău în care fusese Emma, însă se observa că și-a revenit și e plină de viață și parca mult mai frumoasa.

Cu toate astea.. Era aici. La naiba, era aici!

Unul dintre chelneri le-a condus la o masa ce era aproape de mine, asta făcându-mă să mă simt  incomod pe scaunul asta și gândindu-mă mai insistent dacă universul mă urăște.

Brusc mă simțeam ca un prost ce se holbează la o fată, atunci când realizam că n-am scos-o din ochi până a ajuns la masa.

Privirea ei într-o fracțiune de secunda se întâlnește cu a mea, având un contact vizual scurt, dar extrem de dăunător pentru conștiința mea proasta care se mustra.

Își întoarce însă repede capul și se așează pe scaun, începând să vorbească cu prietena ei.

—Doriți ceva de mâncare?se aude ospătarul meu și al ei în același timp după câteva minute în care eu doar o priveam iar ea vorbea de zor cu prietena ei.

—O porție de Spaghetti Rustichella.

Vocile noastre se împreunase atunci când ne-am spus comanda.
Mi se păruse amuzant asa ca am râs sarcastic.

Emma se uitase la mine însă își dăduse ochii peste cap repede.

—Și o sticlă de vin Rose, vă rog.se auzise iar vocea ei

Rămân tăcut de data asta, fiind blocat în gândurile mele.

Am venit aici ca sa uit de toate rahaturile din viața mea, iar Dumnezeu mi-o trimite aici, comandând pastele mele preferate și bând vinul pe care și eu îl beau.

Amuzant de trist.

Atunci când comanda vine, m-am gândit la primul meu date, avându-l cu aceleași paste, pe o pătură lângă casa mea. Știu că am stresat-o pe mama 3 zile să mi le gătească.

Brusc însă sunt scos din gândurile mele de telefonul care suna în tot restaurantul.

—Ce?zic răstit, fără să mă uit la apelant

—Hoo nervosule. Mâine este o petrecere la o studentă din facultatea ta, te bagi?

Vocea prietenelui meu mă făcuse să-mi dau ochii peste cap și să mă întreb încă o dată de ce prostul asta îmi e prieten.

—Ai înnebunit? Cum să mă duc la petrecerea unei studente? Vrei să mă dea afară?zic încet, fiind nervos pe ce mi a propus Andreas. Și în plus, de unde naiba ai aflat? Nu mai ești la universitate de un an

Andreas râde scurt și îmi trimite un mesaj pe WhatsApp. Curios îl deschid și înainte să-l citesc, se aude vocea lui

—Citești și-mi dai un răspuns. Salut frate!.ca mai apoi sunetul ce mă anunță că apelul s a închis, se făcuse auzit.

Apăs pe o poză și observ o invitație de la o studentă din al doilea an, pentru toți cei din universitate, chiar și cei care tocmai au terminat-o recent.

Deci și pentru mine.

Pufnesc și închid telefonul, fiind vizibil deranjat de comportamentul lui Andreas. Sunt profesor la universitatea asta la naiba. Ce ar putea spune directorul? Sau ceilalți colegi?

Mai iau o gură din vin și ma ridic pentru a merge la baie. Trec pe lângă masa Emmei și a Mellisei, însă sunt oprit de vocea pițigăiată a blondinei.

—Bună seara, domnule profesor! Nu v-am observat.imi spune blonda cu un zâmbet până la urechi

Răsuflu și îmi iau rolul de om responsabil, nu de copil prost ce se gândește la fosta relație și la eleva lui

—Bună seara, domnișoarelor!

Emma se uita la mine, dând din cap scurt. Se făcuse mică în scaun și la naiba, parca ar vrea să dispară de acolo. Îmi dau seama cât de mult mă disprețuiește la cât de nesimțit am fost cu ea.

Dau să plec insa vocea blondinei se face auzită, din nou

—O să veniți la petrecerea de mâine? Din câte știu, și dumnevoastră ați studiat aici.

Fata asta tocmai m-a întrebat dacă vin la petrecerea de mâine? De unde atâta tupeu!? Este eleva mea!

Spune bărbatul care se gândește la eleva Lui.

Conștiința proastă.

—Nu. Am treabă.zic repede ca mai apoi să le salut și să plec

Decid să nu mai merg la baie, ma întorc, arunc o bancnotă de 50 de euro și ies din restaurant val vârtej, fiind complet dezorientat.

Mi ar plăcea să lovesc ceva însă lumea ar zice că sunt nebun și probabil as fi internat în secunda doi la psihiatrie. Comand un taxi și merg direct acasă, dorind un dus relaxant, din care să nu mai ies.

*

Heio, da, postez foarte rar însă măcar postez.. Nu?.. 😅
Serios, scuzați-mi lipsa însă am profitat de ultima luna de vara la maxim și abia acum cu liceul m am mai potolit cu plecările.

A început școala.. Vai.. Spuneți-mi? Cum e? Cum vi se pare noul mod de a merge la școală? Ce grupa sunteți? Ce clasă sunteți?

Sunt super curioasă de vârsta persoanelor  care îmi citesc cartea.. 😅

Sper să aveți un weekend frumos ca voi! Pupici!

JAMESUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum