JAMES

43. Perspectiva Autorului

Din ziua în care Emma ieșise din acel spital, hotărâse să iasă și din viața lui James, definitv de data asta.

Se săturase să plângă constant și să se aștepte că între ei totul o să fie bine peste noapte când conștientiza că nu e așa.

Amândoi știau asta dar în același timp, amândoi și-ar fi dorit să fie așa.

El o depărtase pe ea nu pentru că purta pică faptului că nu a ajuns la întâlnire, ci pentru că îi era frică să n-o împiedice din a-și realiza visele și a-și face un viitor. Nu voia s-o țină pe loc, lângă el, pana când el nu se face bine. Se gândea că poate el nu o să-și revină niciodată și nu avea dreptul să țină lângă el o persoană minunată. Relația lor el ar fi văzut-o altfel. Niciodată nu și-ar fi imaginat ca el să ajungă într-un scaun cu rotile iar ea să îi fie alături. Nu putea să îi facă asta. Nu era drept pentru ea. Cu toate astea el iși propuse  să se vindece cu orice preț, ca mai apoi să ia primul zbor spre L. A și să încerce pe cât posibil s-o recucerească pe Emma. Dacă nu ar fi prea târziu.

Era puțin în dubii dacă a luat decizia corecta. Știa că Emma  e supărată sau dezamăgită de reacția lui, însă se gândea doar la binele ei.

Pe când.. Emma nu știa aceste planuri ale lui James, asta făcând-o să se desprindă ușor de sentimentele pentru el. Se gândise că poate dacă se mai deschide, își face mai mulți prieteni și poate chiar o relație, o să-l uite pe băiatul care i-a frânt inima și a lăsat-o să plece, când ea tot ce a făcut a fost să fie acolo, pentru el. Voia doar să-și țină mintea ocupată și să-l scoată din minte.

Acum Emma se pregătea pentru examenele pierdute la facultate, fiind extrem de concentrată pe ele.

James începuse exercițiile . A fost externat din spital la câteva zile după plecarea Emmei, începând imediat recuperarea. Nu voia să-și accepte soarta, astfel făcând tot posibilul să întoarcă totul în favoarea sa.

*
În câteva zile Emma își ține examenul la materia pe care ea n-o mai suportă de când noul ei profesor a apărut în peisaj. De când s a întors din New York, Michel îi face viața mult mai grea decât era. Faptul că a trebuit să recupereze materia pierduta, a făcut-o pe Emma să-și piardă nopțile învățând și studiind ca sa nu pice anul.

Începea să-l disprețuiască pe Michel atât de mult, întrebându-se tot mai des cum a putut să-l iubească .

Ajunsă în camera ei, se trântește în pat extrem de obosită și cu o stare de rău. A încercat să adoarmă însă o durere de cap se instalase, astfel nereușind să adoarmă. Decise să ia o pastilă de cap însă atunci când s a ridicat, totul se făcuse negru în fața ei, căzând jos.

Nu după mult timp, profesorul ei minunat venise să îi ceară un dosar pe care ea îl ținea și de care el avea nevoie.

Nu s ar fi gândit niciodată că Emma avea să fie leșinată în fața lui, iar el împietrit în fața elevei pe care nu doar că o chinuia să-și hrănească orgoliul bărbătesc, ci pentru faptul că avea un sentiment nou când era în preajma ei.

A insistat cu bătăile în ușă și deja se enervase când știa că ea era înăuntru și cu toate astea, nu răspundea.

A deschis ușa fără să mai aștepte ca ea să îi dea aprobarea, însă a rămas înțepenit în ușă atunci când Emma zăcea pe jos. Amutise și își pierduse fiecare vorbă pe care urma să i-o spună.

Nu a mai stat pe gânduri și a  luat-o în brate, ducând-o în grabă la infirmiera din incinta căminului, fiind pur și simplu blocat de situația în care se afla.

—A leșinat!a țipat la infirmiera atunci când ajunsese

Acesta a așezat o pe pat și a ieșit din cabinet la rugamintele unui doctor ce ajunsese la scurt timp. Se învârtea în cerc și se gândea doar la eleva lui care zace inconștientă pe acel pat.

Nu înțelegea de ce inima îi bătea atât de tare și nici măcar de ce era așa îngrijorat de starea ei, însă știa că nu voia să pățească ceva.

Brusc se simțea vinovat, gândindu-se că starea ei se datora stresului la care el o pusese. Se înjura în gând și voia să lovească ceva din cauza nervilor acumulați.

S a gândit că a exagerat și nu înțelegea de ce s a purtat atât de copilărește. Este un adult până la urmă! Ce mama naibii a fost în capul său.

Cum de nu s a gândit la starea în care putea fi ea? Cum a putut să fie asa egoist?

Era cu adevărat îngrijorat. Insă pe el îl îngrijora mult mai mult sentimentele prin care Emma îl făcea să treacă în momentul ala și în general .

Lipsa ei la facultate în tot pusese pe gânduri. Se tot întreba de când a revenit ea în New York pe unde a fost, de ce a lipsit atât, de ce e mereu atât de abătută și cu mintea în altă parte. Avea constant întrebări despre ea în cap și nu înțelegea ce e mintea lui de se gândește la eleva lui.

Fusese scos din gânduri de către doctorul care i a spus că starea Emmei se datorează oboselii, stresului și lipsa de hrană suficientă. A fost informat și că ar trebuii câteva zile să nu fie pusă sub nici un fel de stres și să doarmă mai mult. Astfel, oferindu-i o scutire de la cursuri.

Michel aprobase ca mai apoi s-o ia pe Emma care se trezise, și s-o ducă în camera ei.

Drumul fusese tăcut. El nu îi spusese nimic și nici ea lui.

Atunci când ajunsese în fața ușii ei, Emma își ridicase capul și ii mulțumise.

Când a dat să plece, Michel își călcase pe orgoliu, astfel o prinsese de umăr și a oprit-o.

—Emma, starea asta se datorează stresului la care eu te-am expus?

Emma privea spre mâna care o ținea de umăr, o tonă de fiori și amintiri lovind-o brusc.

Michel observase unde ajunsese privirea ei, astfel retrăgându-și mâna

Ea își țintește privirea spre el, fiindu-i greu să-și găsească cuvintele.

A dat negativ din cap și a vrut să intre în cameră însă s-a oprit și s-a întors cu fața spre el, zicându-i:

—Eu.. O să vin la cursuri. Nu-mi permit să mai stau pe bară. Luni trebuie sa susțin examenul și chiar nu vreau să fiu nevoită să-mi îngheț anul din cauza problemelor mele.

—Mai este o sesiune de examen în câteva săptămâni. Nu ești nevoită să-l dai acum, trebuie să te-

—Nu. Sunt ok. O să îl dau acum și așa scap de un stres. O zi bună!

Și astea fiind spuse, Emma intra în camera, închide ușa și intră în duș, lăsând apa să curgă pe corpul ei, relaxându-se.

Felul în care s-a simțit în preajma lui Michel o făcuse să-și pună niște semne de întrebare.

Era atât de confuza, iar mintea ei era ca o bombă pe cale să explodeze.

Timpul trecea iar Emma își pierduse vreme sub jetul de apă caldă, gândindu-se la viața ei din trecut până în prezent.

Știa că trebuia să facă o schimbare la ea. Știa că era nevoie să devină o persoană mult mai deschisă, mai veselă. Se săturase de starea monotonă în care se afla de atâția ani. Obosise să-și mențină o mască constanta, astfel decizând să fie o persoană mult mai petrecăreată și mai veselă.

Iese din duș, fiind hotărâtă să își facă o mică schimbare și la înfățișare și poate să-și înnoiască și garderoba.

Se schimbă rapid ca mai apoi s-o sune pe Melissa, zicându-i că se întâlnesc la Mall în 30 de minute,așa ele apucând să mai vorbească.

Melissa plecase de la cursuri pentru a se întâlni cu Emma însă nu îi era o mare problema. Avea nevoie să vorbească cu prietena ei cea mai bună.

*