JAMES

14. Emma

Nu credeam c-o să mai plâng vreodată după tot ce mi s-a întâmplat.

Mereu mi-am ascuns sentimentele și le-am ignorant,ca mai apoi să realizez că a fost cea mai mare greșeală din viaţa mea.

M-am pierdut.

M-am pierdut pe mine cu adevărat.

Nu știu cine sunt.

Nu știu ce vreau.

Nu știu de ce am acceptat să fiu un om care nu sunt eu.

Cu cât m-am adâncit mai mult în trecutul meu,am găsit un singur vinovat.

Aiden Smith.

Persoana care mi-a dat viaţa dar care m-a manipulat și m-a folosit.

Nu știu ce are cu familia Black dar știu sigur că se hrănea din ura lui.

Mi-am dat seama că m-a folosit. Nu mi-a oferit libertatea și viaţa pe care fiecare adolescent o merită.

Nu.

El voia doar să mă antrenez,să mă pot răzbuna cu el.

Știu că-și dorea un băiat dar atunci când am ieșit,a fost obsedat să devin băiatul pe care nu l-a avut.

Pe moment nu realizam că se joacă cu mintea mea,băgându-mi tot felul de lucruri în cap și oferindu-mi din ura lui,dar acum o fac.

Chiar o fac.

Mi-a distrus copilăria pentru obsesia lui și m-a pus să fac lucruri ce nu ar trebuii făcute la vârste fragede.

La naiba eu la 7 ani i-am spart capul unui copil pentru că a intrat în mine din greșeală.

Mă hrăneam cu suferinţa lui și asta mă face un monstru.

Am devenit un monstru din cauza unuia.

Iar ce e mai grav este că abia acum am realizat. După 15 ani.

După 15 ani în care am fost pusă faţă în faţă cu unul din dușmanii tatei și după ce cărţile mi s-au dat pe faţă iar tata mi-a arătat cât de lipsit de inimă e,mi-am dat seama.

Am simţit alte lacrimi cum curg pe obrajii mei umezi.
Louis mă ţinea la pieptul său încă de când i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat.

M-a făcut să îmi dau seama de niște lucruri dar cel mai important a fost cel că am fost manipulată.

Mi-a spus că si-a dat seama de asta încă de când eram prieteni,dar la cum mă știa nu voia să îi fac o criză de nervi si să îl alung din viaţa mea.

Spre rușinea mea l-am alungat.

Pe un alt motiv.

Dar am făcut-o.

Nici nu merit să fiu aici.

Și cu toate astea sunt.

Sunt aici.

Mi-am ridicat capul de pe pieptul său și mi-am șters lacrimile amare ce au zăcut în mine atâta timp.

—Nu merit să fiu aici.zic și dau să mă ridic,dar mă prinde de încheietură și nu-mi dă drumul

—Emma,nu mai zice asta. A trecut,ok?  Ţi-am înţeles mereu suferinţa si niciodată nu ţi-am judecat alegerea pe care ai făcut-o în prietenia noastră.

Vocea lui era calmă și asta mă calma si pe mine.

M-am așezat mai bine pe canapea și l-am privit atât de blând. Nu merit un prieten ca el .