Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 22

Mă trezesc și mă întind pentru câteva secunde bucurându-mă de cântecul păsărilor ce sunt prin apropierea ferestrei mele. Tind să cred că ceea ce s-a întâmplat aseară nu a fost decât un vis prea frumos pentru a fi adevărat. După ce am reușit să mă dezlipesc de el, ne-am urat noapte bună și am închis ușa camerei sprijinindu-mă de ea cu inima pompându-mi mai tare ca niciodată. Mușchii feței îmi erau atât de întinși de la zâmbetul pe care îl aveam, încât începeau să mă doară.

Inspir adânc, având acum aceeași fluturi în stomac și mă ridic din pat știind că astăzi vom pleca în Berlin. Sunt cam prea entuziasmată, nu numai pentru că am ocazia să ies din țară, ceea ce e o premieră pentru mine, dar și pentru mutra pe care o va face Vivien văzându-mă cu Adonis de mână.

După ce mă spăl pe față și pe dinți, mă grăbesc spre dulapul cu haine neștiind ce ar trebui să port și să iau cu mine acolo. Mă întreb oare unde îmi voi pune toate astea având în vedere că nu am o valiză... Îmi aleg aleatoriu niște ținute și le așez pe pat, astăzi alegându-mi o salopetă neagră și tenișii pe care îi aveam când am venit la castel. Mă așez înfrântă uitându-mă la hainele de pe pat și zăresc o geantă destul de mărișoară deasupra dulapului. Mă ridic în picioare și încep să sar cu speranța că voi ajunge să o apuc.

-Ai nevoie de ajutor cu aia?
Tresar când aud o voce chiar în spatele meu și inima mi-o ia la goana când realizez a cui este.
Mă întorc și dau de corpul masiv al lui Adonis ce stă la nici cinci centimetri de mine.

-Pai pentru ce altceva să fii aici..rostesc zâmbind larg și îmi așez mâinile pe talia lui.

-Aș avea câteva idei.
Se apleacă și mă sărută ușor, atingându-mi buzele asemenea unei adieri de vânt. Se depărtează și cu o mână trage geanta de pe dulap lăsând-o jos.

-În zece minute să fii la parter. Arthur va fi aici să ne conducă la sediul Ordinului.

-Chiar îți place să faci pe șeful, nu-i așa?
Iau hainele pe care le-am ales și alte lucruri de îngrijire personală și le pun în ordine în geantă.

-Îmi place să te enervez.
Surâde sărutându-mă apăsat pe obraz, apoi iese din cameră și închide ușa după el.
Închid fermoarul genții și mă întind pe pat venindu-mi să țip de fericire. Cu el am avut primul sărut și judecând după expresia sa de aseară când s-a retras, nu am fost prea rea.

Nici dacă aș vrea nu aș putea să-mi opresc sufletul să înflorească în mii și mii de palpitații când mă gândesc la el, nu mai spun când e prin preajma mea. Îmi scutur capul știind ce zi plină o să avem și mă reped să-mi îmbrac salopeta și teneșii. Verific ceasul telefonului ce îmi indică ora 08:29 și sprintez din cameră luând din mers geanta și o geacă. Cine știe cum vom ajunge la acel sediu. Puțin probabil să luăm o mașină ca oamenii normali.

Cobor scările sărind câte una gândindu-mă că am întârziat, dar când îl aud pe Adonis închizându-și ușa dormitorului mă liniștesc și încetinesc. Ajungând la parter, îi zăresc pe Vivien și pe Arthur în fața ușilor de la intrare vorbind, însă nu-mi prea pot da seama despre ce.

-Bună dimineața, Vivien, domnule.
Îi salut când ajung lângă ei și mă aleg cu niște priviri din cap până în picioare. Parcă încearcă să-și dea seama ce caut lângă ei și se încruntă vizibil. Nu durează câteva momente și se întorc la conversația lor. Ok..asta a durut. Chiar toți din organizatia asta trebuie să fie așa aroganți? Simt o prezență lângă mine și îmi dau seama că e Adonis. Măcar el o să îmi ofere puțină căldură umană.

-Mai zăbovim mult sau ne pornim?
Cei doi se opresc din vorbit și își îndreaptă atenția spre cel din dreapta mea ce îmi ia acum geanta din mână.