Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 34

Gizeh's point of view

-Chiar n-am idee ce l-a apucat. I-ai spus ceva care l-ar fi putut enerva? Întreb stând pe scările de la intrare și îl privesc. Încă pare puțin tulburat de la ce s-a întâmplat.

-Nu știu de ce s-a aprins așa. Probabil nu îi convine faptul că suntem atât de apropiați, spune dând din umeri și expir adânc. Am avut eu presimțirea că stau prea mult singuri și bine că am ajuns la timp înainte să evolueze în mai rău. Chiar nu-mi dau seama ce ar putea avea cu Jason când el a fost mereu drăguț. Poate are dreptate și este iritat de faptul că eu cu Jason ne înțelegem atât de bine, dar nu ar avea de ce să fie așa având în vedere că îmi este ca un frate.

-Îmi cer scuze pentru comportamentul lui. O să vorbesc cu el când am ocazia.

-E ok. O să încerc să-l evit cât pot ca să nu se mai iște niciun conflict.

-Bună idee. Haide acum să-ți arăt pe cineva până Sofie își revine!
Mă ridic de pe scări și îl simt pe Jason urmând-mă. La cât de tare iubește animalele, mai mult ca sigur îi va plăcea când îl va întâlni pe Diablo.

-Cred că este cea mai frumoasă creatură pe care am văzut-o în viața mea! Strigă cu entuziasm când ajungem lângă grajd.

-Mă gândeam eu că o să-ți placă! Surâd și mă bucur că pentru câteva momente l-am făcut să uite de toate. Se apropie cu mâna întinsă spre Diablo și acesta îi răspunde fericit la atingere nechezând alert.
Trebuie să aflu ce a fost în mintea lui Adonis de a sărit așa pe el. Ultima oară când l-am văzut atât de afectat a fost când a aflat de bilețelul de la Elizabeth. Dar după cum s-a comportat acum, pare că a fost cu mult mai deranjat.

- -

-Gizeh!
Mă întorc în spate și îl zăresc pe Adonis apropiindu-se în grabă de grajdul lângă care am stat cu Jason de ceva vreme.

-Și-a revenit Sofie? Întreb și simt cum în aer plutește o tensiune, acum că Adonis a ajuns lângă mine.

-Da, doar că e ceva ciudat cu ea.

-I s-a întâmplat ceva? Întreabă Jason și îl fixează intens cu privirea pe Adonis.

-Mergi și vezi cu ochii tăi Jaden.

-Mă cheamă Jason! Nici măcar atât nu poți reține?
Ne punem în mișcare spre intrarea castelului și mă așez între ei. Nu vreau încă un episod ca ultimul avut.

-Nu are rost să țin minte informații neimportante, spune și mă prinde de mână. Îmi ridic privirea spre chipul lui și îi surprind irișii care se uitau deja serioși spre mine. Îi cer din priviri să înceteze și îl simt cum se detensionează puțin.

Îl aud pe Jason cum pufnește pe nas și își mărește pasul mergând în fața noastră. Intrăm rapid în castel și ne îndreptăm spre sala în care am lăsat-o pe Sofie. Sper din tot sufletul să fi reușit și să poată să ne ajute fără să fi fost afectată. Din cât de entuziasmat îl văd și pe Adonis, ea reprezintă ultima noastră șansă pentru a ne găsi răspunsuri la multitudinea de întrebări.

Încetinim când intrăm în camera micuță de lângă cea cu bazinul și îi văd corpul micuț întors cu spatele la noi. Ne simte probabil prezența și fac ochii mari când se întoarce spre noi având pe frunte un semn ciudat care strălucește într-o lumină de un alb aprins.

-Cred că...am reușit!
Rostește cu o voce atât de duioasă, de parcă ar fi încă pierdută în gânduri.

-Ce ai văzut? Crezi că ne poți ajuta? Întreabă Adonis analizându-i expresia.