Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 29

Mă încrunt și îmi duc o mână spre stomac simțind cum parcă îmi fierbe pe dinăuntru.

-Am pus o surpriză în el care în loc să îți facă papilele gustative să danseze, la comanda mea, îți vor face toate organele să se încălzească atât de tare încât se vor topi în întregime. Iar când voi termina cu tine, o să îmi rămână un singur pas de făcut ca să fiu liberă pentru totdeauna, râde atât de bucuroasă lângă mine și îmi ridic privirea spre cel ce stă în umbră lângă fereastră. Îl rog în tăcere să mă ajute și ceva din ochii lui se înmoaie și apoi se schimbă total. Iese încet din umbră și ochii îi sunt acum complet negrii, albul din jurul irișilor săi fiindu-i mai întunecat decât orice am văzut până acum. Se repede spre Persephone ce îndrugă cât de fericită va fi când va scăpa de mine, dar nu îi ia mult până să se oprească și să-și ducă mâinile spre gât. Privesc speriată cum Persephone își ține o mână ridicată în sus cu pumnul strâns.

-Chiar credeai că tu, un biet demon, mă poți lua pe mine prin surprindere? Puișor...sunt aici de când lumea a fost făcută. Nu te minți singur.

Zac începe să se sufoce vizibil și o voce grotească îi iese pe gură. Încearcă să se miște, însă este strâns și mai tare, iar țipetele sale de durere răsună în întreaga încăpere făcându-mă să tresar.

-Zac! strig îngrijorată fără să pot face ceva.

-Și așa nu mi-ai fost de folos. Aveai un singur rol, să o faci să se îndrăgostească de tine și pe acela l-ai eșuat lamentabil. Tot eu a trebuit să mă ocup de toate...
Vocea îi devine din ce în ce mai nervoasă și se apropie de bietul Zac ce pare că nu mai rezistă mult. O lacrimă i se prelinge din ochii întunecați și mă privește dându-și ultima suflare ca mai apoi să se transforme într-un nor de fum negru.

-Nu! Țip și ochii mi se umplu de lacrimi la gândul că a încercat să mă ajute și a sfârșit în chinuri.
Un zâmbet larg se întinde pe chipul lui Persephone și vine spre mine. Îmi închid ochii.

-O ființă atât de jalnică și pură...
Deodată acea fierbințeală din interior mi se extinde și simt de parcă îmi fierbe fiecare parte din mine. O stare de amețeală mă face să mă sprijin de podea și de fiecare dată când respir am impresia că trag foc în plămâni. Scot un scâncet de durere, iar inima mi se simte atât de grea încât am senzația că o să-mi cadă prin corp și o să lase o gaură în calea ei.

-Oprește-te...te implor!

-Mă implori?? Și eu am implorat de atâtea ori să fiu cruțată și asta mi-a cauzat numai durere. Ar trebui să-mi mulțumești că îți curm suferința. Nici nu-ți dai seama ce chinuri te-ar aștepta dacă te-ar prinde...

Se oprește atunci când tot tavanul este ridicat spre cer și îmi ridic ochii înlăcrimați în sus. O lumină atât de orbitoare mă face să mă încrunt și țipătul lui Persephone străpunge aerul din jur. O suflare puternică de vânt face ca tot praful să se ridice și văd cu vederea încețoșată cum un corp însoțit de două aripi splendide coboară lângă mine.

-Ți-a sosit timpul, Persephone.
Glasul său...îmi aduce aminte de...

Imagini rapide îmi trec prin minte și văd același înger blond pe care l-am întâlnit înainte să devin un spirit. Cel care mi-a spus că încă nu este momentul să mă pierd în moarte.

Într-o clipire trupul deformat al lui Persephone se contorsionează în toate direcțiile și cu un ultim urlet dispare din raza mea vizuală. Ușor, ușor senzația arzătoare din mine dispare și mă uit uimită spre îngerul ce s-a pus într-un genunchi în fața mea. Chipul său este atât de perfect, încât aș vrea să îl admir toată viața. Aura sa sublimă mă atrage și mă readuce în puteri.