Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 53

-Domnule Lázár este adevărat că ați fost pe data de douăzeci și unu Martie împreună cu acuzata Gizeh White în vizită la sabatul reclamantei?

-Da, este adevărat.

-Aveți vreo idee cine a cauzat atacul asupra lor?

-Nu noi. Asta e sigur, zic cât de impersonal pot. Dacă nu am un avocat care să mă ajute trebuie să-mi iau eu această poziție.

-Deci afirmați că acuzata Gizeh White este inocentă?

-Da, spun. Nu înțeleg unde vrea să bată.

-Atunci ne puteți justifica de ce chiar în acest moment se află în ascunzătoarea lui Azazel? Demonul ce a controlat toate atacurile existente vreodată pe Pământ și pe urmele căruia Ordinul a fost de când s-a înființat?
Respirația mi se taie la auzul cuvintelor ei. Nu poate fi posibil.

-Nu știu despre ce vorbiți, replic fără vlagă.

-Adică vreți să-mi spuneți că nu se află acolo? Că defapt se află la castelul tău sau acasă la ea?

Strâng din pleoape și fiecare replică de-a ei mi se înfinge ca un cuțit în inimă. Reușește doar să-mi aducă iar și iar aminte de pierderea sufletului pe care l-am lăsat să-mi fugă printre degete. Dar sigur asta și urmărește, să-mi aducă latura vulnerabilă afară și să o exploateze, dar să fiu al naibii dacă o voi lăsa să facă asta.

-Nu asta spun.

-Domnule Lázár va trebui să declarați și propozitii afirmative dacă vă doriți să fiți considerat nevinovat, spune cu seriozitate.

-Tot ce știu este că nu am pus la cale omorul vrăjitoarelor. Voi ați fost cei care ne-ați trimis acolo ca să reprezentăm Ordinul și am fost norocoși că am scăpat cu viață! De unde știm că nu voi ați fost în spatele acelui atac? Scuip aproape cuvintele și deja începe să mă calce pe nervi toată situația.

-Cântăriți-vă cuvintele! Spune judecătorul.

-Nu-mi cântăresc nimic! Am mers așa cum ne-ați ordonat, am participat la ritualul lor afurisit și dimineață am descoperit masacrul, spun de data asta mai tare cu respirația alertă. Ce vor să demonstreze?

-Domnule Lázár ce făceați la ora 6:30, atunci când a avut loc atacul?

Îmi strâng buzele într-o grimasă de durere, dar mi-o maschez rapid punându-mi o fațadă impasivă. În acel moment îmi priveam îngerul cum doarme liniștit lângă mine.

-Este nevoie să vă amintesc de faptul că riscați condamnarea la secole de suferință ca să vă fac să vorbiți?

-Dormeam, spun sec privind-o în ochi.

-Aveți martori? Întreabă cu o sprânceană ridicată în sus.

-Da.

-Cine mai exact?

-Gizeh. Gizeh White.
Un zâmbet mulțumit îi înflorește și tot ce-mi doresc acum este să i-l șterg de pe fața aia prefăcută.

-Deci singurul vostru martor este persoana sub aceleași acuzații ca ale dumneavoastră?
Dacă aș putea, mi-aș da o palmă singur știind în ce poziție am ajuns.

-Da.

-O ultimă întrebare mai am. Domnule Lázár ce tip de relație aveți cu domnișoara White?
Simt că iau foc la propriu auzind-o și o fixez nervos cu privirea strângând din maxilar.

-Prieteni, rostesc printre dinți.

-Sunteți sub jurământ domnule Lázár. Minciuna doar vă va prelungi sentința. Doriți să reformulați?
Las un oftat exasperat să-mi părăsească gura și tare mi-aș dori să o lipesc de pământ acum.

-Suntem împreună pentru numele îngerilor!

-De cât timp?

-Ce legătură au aceste detalii cu motivul pentru care sunt acuzat?! Strig cu nervii întinși la maximum.

-Răspundeți la întrebare, afirmă încercând să-și păstreze tonul calm.

-Dinainte să plecăm la Berlin, spun înfrânt știind unde se îndreaptă deja situația. Ne vor acuza de faptul că am complotat împotriva sabatului.

-În acest caz, Onorata Instanță, permiteți-mi să reconstitui evenimentele ce au dus la tragicul masacru drept pledoaria mea finală.

-Cel de față, acuzatul Adonis Lázár, împreună cu noua sa iubită, Gizeh White odată ce au aflat de trimiterea la Berlin au întocmit un plan atent format spre uciderea vrăjitoarelor. Vor asista la ritual și vor sta în gazda lor drept niște oaspeți, iar dimineața devreme, când întregul sabat era în punctul cel mai vulnerabil, și-au revărsat ura și răutatea pură asupra tuturor. În plus, drept un alt factor incriminator, Vivien Loren, ce făcea de asemenea parte din Ordinul Soarelui Negru, a fost raportată dispărută și nici până în acest moment trupul nu i-a fost descoperit. Destul de convenabil pentru cei doi acuzați, ceea ce poate însemna că au omorât-o și pe aceasta pentru a nu exista martori la actul îngrozitor pe care l-au săvârșit, afirmă și trage aer pe nări ca și cum ar fi vorbit dintr-o suflare. Atât am avut de spus Onorată Instanță, mulțumesc.

-Vă spun pentru a mia oară că nu noi am omorât afurisitele alea de vrăjitoare! Tot ce știu este că vârcolacul ăla a fost pus să ne jumulească pe toți de acolo.

-Pus de către cine?

-De cel ce conduce toate târâturile astea!

-După cum am mai spus, Azazel este în acea poziție. Deci realizați că tocmai vă încriminați iubita având în vedere că se află în acelasi spațiu cu acel demon.

-Și de unde știți asta?!

-Vedeți cu ochii dumneavoastră dacă nu ne credeți, spune și îi face semn unui Cavaler. Acesta își mișcă mâna de câteva ori prin aer și îmi dau seama că deschide un portal criptat.

Imaginea îngerului meu mi se arată în fața ochilor în câteva clipe și inima îmi sare câteva bătăi. Are o poziție amenințătoare părând să se certe cu cineva din fața ei, dar îmi dau seama, spre deosebire de alții, că nu mai are aceeași strălucire ca înainte. Toată aura sa sclipitoare și plină de viață pare că i s-a scurs cu totul din corp lăsând doar o mască ce vrea să îi mascheze durerea. Nu mai radiază și am impresia că și tremură. Ce i-a făcut nenorocitul ăla de Azazel?

-După figura dumneavoastră aș fi înclinată să cred că nu erați conștient de legătura lor, însă asta nu vă scutește de poziția de complice. Dacă nu aveți alt martor înafară de Gizeh White atunci vă urez de pe acum suferință ușoară.

-Stați! Vă pot demonstra că nu am conspirat împotriva vrăjitoarelor.

-Cum mai exact?

-Când Arthur ne-a dus la sediul Ordinului, am trecut mai întâi prin testul Vescorilor. Dat fiind faptul că m-au lăsat în viață, asta înseamnă că sunt loial Ordinului și nu aș face nimic să-l pun în pericol.

-Domnule Arthur confirmați afirmația domnului Lázár? Întreabă întorcându-se spre el cu mâinile în sân. Îi urmez privirea și fac un schimb de priviri cu el. Știe că sunt nevinovat.

-Da.
Răspunsul lui Arthur o ia pe nepregătite pentru o secundă, dar apoi își revine, dregându-și vocea și își întoarce atenția pe judecător așteptând sentința.

-Deși este posibil ca loialitatea ta față de Ordin să fie adevărată, acuzațiile de omor asupra vrăjitoarelor rămân încă în picioare datorită lipsei de martori admisibili care să-ți aprobe nevinovăția. Adonis Lázár ești acuzat de crimă de gradul I asupra unor aliați ai Ordinului Soarelui Negru, iar sentința ta este de șaizeci de ani în Groapa Infernală, spune judecătorul și bate pentru ultima dată cu ciocanul. O văd, încărcat de furie, pe Agnes cum se apropie de mine și dacă nu aș fi fost constrâns de situație, aș fi măturat podeaua cu ea.

-Consideră asta o pedeapsă mult mai bună. Dacă Arthur nu-ți susținea povestea, ți-ai fi petrecut întreaga ta jalnică și lungă viață în Groapă.