Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 48

Anul 1560, Anglia

-Regina mea, mulțumesc pentru că Ați îngăduit să mă prezint în fața Măriei Tale, spune cu o voce răgușită ce îmi face pieptul să se cutremure.

Îmi ridic un colț al buzelor în sus și stărui spre apusul ce-mi taie respirația.

-Ce te aduce la Curtea Regală?

-Mă numesc Adonis Lázár și am venit aici reprezentând Ordinul Soarelui Negru. Având în vedere faptul că Regele Henric a încetat din viață și acum Alteța Voastă este pe tronul Angliei, vrem să Vă informăm cu privire la legământul făcut cu familia Măriei Tale.

Rememorez dățile când tata a vorbit de acel Ordin, dar sunt prea puține și șterse ca să-mi pot face o idee despre ce este vorba.
Îmi mut privirea de la marea roșiatică împrăștiată pe cer și mă opresc asupra bărbatului ce stă într-un genunchi inaintea mea. Când îi întâlnesc ochii străvezii nu-mi pot controla bătăile inimii și îmi întredeschid inconștient buzele. Înghit în sec luată prin surprindere de valul de tensiune care a cuprins camera datorită schimbului nostru de priviri. Părul negru strălucitor și-l are prins într-o coadă la spate și doar câteva fire răzlețe i se aștern pe pielea albă a chipului. Poartă o armură întunecată cu reflexii argintii ce îi pune în evidență voinicia trupului, iar la nivelul brâului iese înafară ascuțișul unei săbii.

-Dda, desigur. Poți să te ridici.

-Vă mulțumesc, spune cu un ton sufocat și, asemenea mie, nu poate rupe contactul vizual.

-Vă voi lăsa acest document spre a-l analiza și semna cum că sunteți de acord să Vă aliați de acum înainte cu Ordinul, iar noi Vă vom oferi protecție și informații.

-Si vouă ce vă revine din acest legământ?

-Grațierea și confianța necondiționată a Mariei Tale.

Cuvintele îi ies grăbite, aproape neterminate, iar emoția sa îmi este cumva transferată și mie. Nu am mai întâlnit până acum, în toți anii mei de trai și de domnie, o asemenea neliniște. Îi fac semn să lase documentul pe masa apropiată tronului și cu cât face ca spațiul dintre noi să se micșoreze, cu atât inima mi se frământă îndârjită. Face o plecăciune si se întoarce cu spatele părăsind camera. O dorință arzătoare de a-l chema înapoi pune stăpânire pe spiritul meu și mă conduce să mă ridic în picioare, dar aud ușile închizându-se și mă așez dezamăgită înapoi pe tron. Scânteia din ochii săi îmi bântuie încă gândurile și trebuie să fac tot posibilul să-l reîntâlnesc.

- -

Alerg respirând alert și mă uit în spate după cineva care m-ar putea zări strecurându-mă din castel. Noaptea s-a lăsat deja peste ținuturi și îmi simt spiritul plutindu-mi prin întunecime, căutându-l pe al lui. Un pâsâit străpunge liniștea și mă întorc speriată spre sursa sunetului. Sper din toată inima să nu fie vreun servitor, dar apoi zăresc sclipirea acelor smaralde pe care le-am tot încercat să le zăresc și mă liniștesc total. Sar în brațele lui Adonis prinzându-mă de el și mă trage într-un sărut apăsat. Atât de dor mi-a fost de această senzație ce îmi aprinde în piept mii de artificii și mă ridică spre lună și dincolo de ea.

-Cam târziu pentru o regină să se plimbe pe lângă castel, spune după ce ne depărtăm, cu vocea joasă și îl pot simți că zâmbește.

-Regina face întocmai ce crede de cuviință, afirm zâmbind la rândul meu și mă trage de mână într-un loc unde ne scăldăm în lumina lunii.

-Și a crezut adecvat să se furișeze astfel?

-Ai ceva împotrivă cavalerule? Îl prind de straiele ce-i sunt așezate pe pieptul tare și îl trag spre mine.

-Să mă trăsnească acum un fulger dacă am.
Râd la auzul cuvintelor sale și-mi așez capul sub gâtul lui uitându-mă spre luna plină.

-În lumina zilei doar ochii noștri pot vorbi nesfârșite cuvinte. În spatele irișilor ne dansează mii de taine ascunse. Dar în întunericul nopții, buzele noastre gustă universul, atunci când ne atingem, planetele gravitează în jurul iubirii noastre.

-Ce frumoasă este luna, nu-i așa? Șoptesc șovăitor.

-Într-adevăr.
Îmi ridic obrazul de lângă el și îl privesc în ochi simțind o emoție ca niciuna pe care am întâlnit-o până acum.

-De mică am studiat limba japoneză și m-a pasionat atât de tare încât am ajuns să o vorbesc fluent.

-Nici nu m-aș fi așteptat la ceva mai prejos din partea Maiestății Tale, spune și îi văd surprinderea din chip la aflarea aceastei informații.

-Cunoști ce însemnătate are în limba japoneză întrebarea pe care tocmai ți-am adresat-o?

-Nu sunt sigur.

-Înseamnă...
O frică adâncă mă face să îmi opresc cuvintele pe vârful limbii, dar pasiunea sentimentului mă obligă să continui.

-Înseamnă te iubesc.
Închid ochii rapid neștiind ce altceva aș putea face și mă panichez când nu aud niciun sunet din partea sa. Parcă și respirația îi stă în loc și nesiguranța își face loc în sufletul meu. Am spus-o atât de repede, dar nu mă mai puteam reține.

Din primul moment când l-am văzut mi-a dat impresia că l-am mai întâlnit. Avea în jurul lui o căldură atât de familiară încât m-a făcut să mă îndrăgostesc fără ca măcar să-mi dau seama. Nu credeam că voi ajunge să simt vreodată o astfel de taină, dar apoi a apărut el, asemenea unei raze de soare și mi-a risipit toată durerea ce s-a așternut în jurul meu de când tata a murit.

Sunt mișcată într-o clipă în brațele sale și aud cum îmi murmură cu fața ascunsă în umărul meu cuvinte drăgăstoase și ale căror adevăruri îmi cutremură ființa cu totul. Îmi fac curaj în gând și dau grai sentimentelor pentru el fără să mă mai abțin.

-Nici nu am realizat când ai intrat în viața mea și ai reușit să-mi răscolești întreg sufletul. Atât de repede a trecut timpul încât te simt lângă mine de o viață și chiar mai mult. Acel zâmbet perfect, acei ochi ce răspândesc pretutindeni stare de bine deși dacă te uiți atent ascund o suferință profundă. Aș vrea să o descopăr, să o învăț și să o pot distruge pentru tine. Nu vreau să fiu un pansament care doar îți acoperă rănile, ci vreau să fiu motivul pentru care vei spune că te-ai vindecat.

-Chiar crezi că mă poți înțelege? Nici nu-ți dai seama în ce haos te bagi, spune și mă privește cu emoție.

-Niciun haos din lume nu poate fi mai puternic decât iubirea mea pentru tine, spun și nu cred că am mai fost vreodată atât de sigură pe cuvintele mele.