Capitolul 30

32 3 0
                                    

Ies din lumea viselor și mă regăsesc printre cearșafurile închise ale lui Adonis. Cu ochii întredeschiși caut cu o mână căldura trupul său, însă tot ce pot simți este răceala lipsei lui. Mă încrunt ușor și mă ridic în capul oaselor căutându-l din priviri prin cameră.

-Adonis? Întreb, dar îmi dau seama că nu este aici.

Îmi întind mâinile în lateral în timp ce scot un sunet adormit, pregătită să mă ridic din pat. Văd în stânga mea o ușă ce duce probabil spre balcon și decid să merg spre ea. Dau perdelele la o parte, lumina puternică lovindu-mă în față. Pentru câteva secunde privirea îmi este încețoșată, dar apoi îmi revin și apăs pe clanță. Ajung pe un balcon foarte mic, în formă de semicerc. Nu ar încăpea mai mult de cinci persoane pe el. Inspir profund aerul de munte, simțurile fiindu-mi gâdilate de cântecele păsărilor și de foșnetul copacilor. Uneori mi-aș fi dorit să nu fi pus piciorul în acest castel și îmi place să-mi imaginez cum ar fi decurs viața mea dacă nu aș fi luat acea decizie.

Acum aș fi fost mai mult ca sigur acasă, luând micul dejun cu bunica. Aș fi fost axată pe alegerea facultății și singura mea îngrijorare ar fi fost ce vreau să fac în viață. Aș fi putut ieși mai des cu Jason și poate aș fi cunoscut-o cu adevărat pe Sofie. Zâmbesc sec la imaginea aceea ce pare acum mai mult un vis decât realitate.

Dar apoi mă gândesc și la faptul că în toată aceasta nebunie l-am întâlnit pe băiatul ce a însemnat o premieră pentru mine din multe puncte de vedere. Nici nu-mi dau seama cum am ajuns de la certuri și aproape să ne luăm la bătaie la săruturi și priviri profunde. Îmi simt inima cum mi-o ia la goană și îmi duc palma spre ea simțindu-i bătăile rapide. Nu înțeleg majoritatea lucrurilor pe care le simt față de el sau modul diferit prin care mă comport când e în jurul meu, dar este un sentiment plăcut. Este o emoție diferită, nu părintească sau prietenească, ci una sublimă, necondiționată, ca nimic din ce am mai simțit până acum.

Mă îmbrățișez cu brațele și realizez cât de mult mi-a schimbat viața. Dacă nu ar fi decis să îl țină prizonier pe Jason, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Nu aș fi ajuns să am primul meu sărut, să simt acei fluturi în stomac de care se vorbesc în toate filmele de dragoste, să am capul în nori mai mereu și un zâmbet ce nu mai vrea să-mi părăsească fața.

Gândurile îmi rămân în loc atunci când niște brațe familiare îmi cuprind lent bazinul. Îi simt parfumul lui Adonis peste tot în jurul meu și îl inspir condusă de o stare visătoare.

-Ți-am pregătit o surpriză, îmi spune cu buzele lângă urechea mea dreaptă și un fior mi se întinde pe spate datorită vocii lui. Zâmbesc și mă întorc spre el văzându-i în ochi entuziasmul.

-Ce surpriză? Curiozitatea mă învăluie în timp ce mă ia de mână conducându-mă afară din cameră.

-Unde mergem, Adonis? Încep să râd văzându-l cât este de copilăros. Mai că aleargă pe scările ce duc la parter și mă face și pe mine să merg odată cu el în același ritm. Ieșim din castel și mergem în lateralul castelului apropiindu-ne de pădure. Mă pregătesc să îl întreb ce se întâmplă, dar mă opresc atunci când observ la umbra unui copac gros o pătură așezată pe jos cu un coșuleț lângă ea. De pe ramura copacului de deasupra lor se coboară niște fâșii de material alb ce se mișcă în bătaia vântului. O mulțime de petale albe ne arată drumul spre acel loc și simt cum inima îmi bate mult mai tare decât o făcea deja, dacă este măcar posibil așa ceva. Îl văd cum se întoarce spre mine și mă privește cu o strălucire stranie în ochi.

-Îți place? Întreabă și nu mă pot abține să nu mă înmoi toată. Mă apropii de el și îl sărut. Mă apucă de obraji și îmi menține sărutul, iar eu îmi așez palmele pe pieptul lui. Rămân puțin uimită de cât de tare îi bate și lui inima și mă bucur să aflu că nu sunt singura.

Legământul Partea I: ÎnceputulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum