Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 26

-Îmi pare rău, dar va trebui să vă refuz. Sunt foarte obosit după călătoria până aici.
Cu dezamăgire pe chipuri mă lasă să plec și îmi dau seama acum că am ajuns într-un loc destul de lipsit de copaci, doar unul fiind în mijloc. În lumina lunii, coroana îi strălucește puternic și cred că în jurul lui vor face ritualul. Patru focuri de tabără au fost aprinse în jurul nostru, împrăștiind o lumină roșiatică peste fețele tuturor. Mă așez pe unul dintre butucii culcați pe jos, cât să pot vedea tot ce se întâmplă. Mintea încă mă presează să o caut pe Gizeh, să lămuresc lucrurile, dar ca de obicei, nu o văd nicăieri. Parcă face anumit ca să nu o zăresc. Cu un sunet ascuțit ce pare al unui fluier toate fetele se ridică și se adună în jurul copacului din mijloc.

-Mulțumim tie, zeiță Ostara, pentru anul bun pe care ni l-ai făgăduit. Îți cerem și anul acesta dacă poți, să îl faci la fel, iar în schimb, îți aducem un spectacol și o cinste nemărginită.

După ce Agnes a vorbit, patru fete s-au lăsat în genunchi și au depus la poalele copacului niște coșuri împletite. De la distanța la care sunt, nu-mi dau seama ce conțin, dar imediat privirea îmi este blocată când toate au început să se miște extaziate în cerc. Cântecele lor ar ademeni pe oricine inconștient de ce se întâmplă aici. Unele se iau de mâini și se învârt zâmbitoare, altele se mișcă în felul lor și toată pădurea prinde viață. Văd prin aer cum mici surse de lumină trec și se învârt odată cu vrăjitoarele. Luna este și mai puternică, iar frunzele copacului în jurul căruia se face ritualul par că au luat foc. Mă folosesc de faptul că toată lumea este distrasă și o caut iar cu privirea pe Gizeh, găsindu-i trupul pe un butuc în partea opusă mie. Admir pentru a doua oară cum rochia albă îi îmbrățișează corpul, dar când îi văd chipul mă încordez imediat. Mi-am dat seama de ce va urma când i-am privit expresia și zâmbea spre unul din focurile de lângă ea, aplecându-se lent spre el. Nu din nou.

Inima mi-o ia la goană și mă ridic cât pot de repede fugind spre ea. Traversez în viteză distanța dintre noi și mă pun în fața ei trăgând-o de lângă foc. Respirația mi se taie când văd cum din ochii săi verzi și din nări i se scurge acea substanță neagră pe care aș fi vrut să n-o mai văd vreodată. Mă privește fără emoție și încearcă să se desprindă din strânsoarea mea mișcându-se spre foc. Strâng din maxilar și o ridic de pe butuc luând-o din văzul tuturor. Spre norocul meu, săvârșirea ritualului le-a captat atenția vrăjitoarelor și nu trebuie să-mi fac griji în privința asta. Cât despre fata ce mi se zbate și țipă incontrolabil din mâinile mele nu știu câte griji mai pot să-mi inunde sufletul. A trecut ceva timp de la ultimul episod, dar nu mi-ar fi părut rău dacă nu s-ar mai fi repetat.

-Dă-mi drumul!
Vocea sa ce este acum mult mai diferită de cea obișnuită îmi dă fiori pe șina spinării și o târâi mai rapid spre clădirea din sticlă.

-Liniștește-te, Gizeh!
Strig alarmat când mă mușcă de mână atât de tare încât îmi slăbește strânsoarea și reușește să-mi scape.

-Nici nu știi cu cine te pui, muritorule.
Îmi exclamă în față și apoi fuge înspre lacul de lângă noi. O frică cumplită mă învăluie gândindu-mă că vrea să sară și alerg după ea cu sângele pompându-mi alert în vene. Un sunet de agitare a apei îmi inundă urechile și îmi dau seama că nu îi mai văd trupul niciunde. Mă reped spre apă și sar după ea condus de teroarea de a o pierde. Nu și ea..

Mă scufund în apa rece dând din mâini și o caut cu privirea în jur. Îi zăresc rochia albă în întunericul adâncurilor după câteva momente ireale. Înot până la ea și o prind în brațe. Nu mai mișcă.

Ies cu ea din apă respirând rapid. Îi apăs pieptul de câteva ori, iar după ce mă conving că are puls fug spre camera mea din clădirea înaltă. Traversez culoarul și coridorul deschizând larg ușa camerei. Răceala pielii ei fine mă agită și mai tare și intru cu ea în baie dând drumul la apă fierbinte. Mă așez cu ea pe podeaua dușului în timp ce vapori de apă se ridică în aer în jurul nostru. Îi cuprind chipul cu mâinile și îl mișc frenetic vrând să-i văd ochii verzi cum i se deschid.