Legământul Partea I: Începutul

Capitolul 60

Strâng agitat bucata de hârtie în pumn și fixez peretele din fața mea, complet răvășit de cuvintele ei. În ce ar fi putut să o transforme încât să nu-mi pot da seama că este ea? Rememorez întregul traseu pe care l-am avut până aici în minte și rămân înghețat când realizarea mă lovește din plin.

Acel Pheonix din colivie. Cum nu mi-am dat seama din prima?! Sprintez din locul în care am găsit biletul strângându-l și mai tare în căușul mâinii mele și implor toți îngerii să ajung la timp la Gizeh. O s-o opresc pe Sofie din a termina vraja chiar și dacă va trebui să o las inconștientă. Nimeni nu-mi va lua ființa ce mi-a furat sufletul și l-a făcut al său.

-Acum dacă ai încetat cu privitul insistent, mă numesc Adonis Lázár, încântat să te posed.

-Pe bune? Asta e cea mai bună replică a ta? zice și râde forțat.
Mă apropii de locul în care stă și îi analizez atent expresia.

-Nu îți este frică..

Clipesc des încercând să-mi înlătur amintirile cu ea, dar tot ce reușesc este să atrag mult mai multe.

-Credeam că te-am pierdut pentru un moment în universul ăla roz al tău, zic și îi ofer un zâmbet mic.

-Sigur ți-ar face mare plăcere! Spune în timp ce admiră cuplurile ce dansează.

-Îmi permiți, stimată domniță, să te invit la un dans? Întreb și îmi întind mâna în față. Chiar vrei să pleci de aici fără să fi dansat măcar odată? Mai ales alături de acest distins și dorit partener.

-Vin doar ca să-ți închid gura aia mare și egocentristă!

Zâmbesc amar la încăpățânarea ei înverșunată de la început și văd cum mă apropii de încăperea în care am văzut colivia Phoenixului.

-Ți-am zis că o să-mi iau revanșa! Spun victorios și o împing de umeri sub apă.

-Ești nebun! Puteai să mă îneci tontule! Strigă revenind deasupra apei. Împinge apa cu mâinile și mă stropește cât poate de tare, iar eu nu mă pot abține să nu rad de cât de roșie s-a făcut la față. Profit de momentul ei scurt de ezitare și acum eu îi stropesc tot chipul cu apă făcând-o să și înghită puțină. Tușește și râde în același timp dând din brațe în încercarea de a se depărta de mine, dar eu sunt mai rapid. Îi cuprind talia și o trag într-o fracțiune de secundă spre mine, eliminând orice distanță dintre noi. Ritmul inimii mi se accelerează și nu mă pot abține să nu-i privesc buzele roșiatice ce parca mă imploră să le ating. Îmi apropii fața de a ei și cred că dacă și-ar duce acum mâinile în dreptul inimii mele, ar simți cum mai am puțin și fac un nenorocit de infarct.

-Mă scuzați de întrerupere.
O voce se propagă în întreaga sală și expir deranjat întorcându-mă spre afurisitul care mi-a stricat momentul.

Cât de nervos am fost pe incompetentul ăla de angajat pentru că ne-a întrerupt. Dar după ce o voi salva pe Gizeh și o voi aduce la normal, mă voi asigura că nu vor mai interveni niciun fel de întreruperi.

-Mai nou tragi cu urechea în camerele oamenilor?

-Nu ar fi ca și cum aș fi singurul care face asta dintre noi doi!

-Deci admiți că voiai să aflii ce vorbeam cu el!
Spune și își strânge mâinile în pumni.

-Nu m-ar putea interesa mai puțin! N-are decât să aibă tăntălăul ăla grijă de tine când te activezi și devii nebună!
Îi strig în față deja mult prea tensionat.