Dorința mea ești tu

27

Liv

Mă durea capul și tot corpul îl simțeam paralizat . Deschideam ochii scurt , vedeam lumini și auzeam multe voci agitate . Eram la spital, pe targă, vroiam să vorbesc dar gura îmi era acoperită de o masca de oxigen . Acum înțeleg totul. Accident . Mă uit în stânga și în dreapta dar nu îl văd prea bine pe Lucas . La un moment dat suntem băgați într-un salon mare și lângă mine apare și el care este pus pe patul alăturat . Se uită la mine încruntat și eu încep să lăcrimez. Întinde mana spre mine și la fel fac și eu , ne împleticim degetele dar apoi mana lui alunecă din a mea și aud aparatele cum o ia razna, el nu mai e conștient...mă agit dar doctorii mă țin și la un moment dat cad într-un somn lung   . Momente cu noi de demult derulează în mintea mea și aș vrea să rămân printre amintiri .

Deschid ochii buimacă și mă uit spre ușă . Mirosul de medicamente este puternic și închid ochii . Simt o mana pe  umăr și tresar . Nu este Lucas...este mama mea care iese agitata și aduce o doctoriță cu ea .

- Apă !

Murmur încet și mama îmi ridică capul și beau tot paharul . Îmi bubuia capul și aveam o mica durere in jurul abdomenului . Jenny se apropie de mine și mă verifică în timp ce își notează ceva pe o foaie .

- Liv , ești foarte norocoasă că ai rezistat acestui accident , inima ta este foarte sensibilă ...dar ești bine , câteva răni și vânătăi . Pe abdomen a fost mai greu având în vedere că ai avut un ciob mare înfipt adânc .

Aprob din cap și mă uit la mama care lăcrimează și îmi pupa mâinile des . Sincer nu mă interesează ce am pățit eu și cum mă refac , contează el , Lucas .

- Unde este Lucas ?

Mama se uita la Jenny, aceasta aprobă din cap și mama mă privește în ochi cu milă . Nu, nu se poate .Nu vreau să mă gândesc la ce este mai rău .

- El a pierdut mult sânge...nu sa trezit și nu este foarte bine .

- Nu,nu...sunt minciuni și faceți asta că să vedeți ce reacție am , nu . Nu, nu .

Mama mă îmbrățișează și mie mi se zguduie corpul de la plâns . Încep să o împing și mă ridic brusc alergând spre ușă și evitând faptul că mă doare tot și nu mă țin bine pe picioare , ies pe ușă și alerg cu tot cu perfuzie. Intru in salonul in care îl văd . Era alb ca varul și Ryan și Andrew erau langa el cu doctorul . Rănile mele sunt nimic fata de ce avea el . Mă arunc pe el și plâng în hohote, este rece .

- Nu poți să mă părăsești iubitule, nu acum, nu așa . Trezeștete pentru mine , hai , te rog , hai .

Nu se trezea, era tot adormit . Mai mulți doctori vin și mă cuprind de mâini și eu mă zbat plângând și țipând . Simt cum leșin și surorile mele dau sa se apropie de mine dar sunt oprite de doctori.  Adorm dar durerea nu dispare . Oriunde as fi, fără el nu pot supraviețui.