Dorința mea ești tu

28

Liv

Eram externata și trecuseră două săptămâni de când el nu se trezise . Deja doctorii nu mai ne ziceau detalii spunând că starea lui este la fel . Lumea își pierdea speranța însă eu nu , mergeam și vorbeam cu el și îi ascultam inima . Bătea , bătea pentru mine . Mama și ceilalți erau îngrijorati pentru mine , stăteam mereu cu el și nu mâncăm aproape deloc . Devenisem mult prea slabă , alba . Obrajii mei erau prea adânciți și cearcănele negre erau adânci formând pungi . Arătăm precum un cadavru însă pe interior eram un cadavru .

- Iubitule , știu că mă auzi ...îmi este foarte dor de tine și nu mă simt deloc bine.  Inima mă doare , sângerează, te vrea înapoi și plânge după tine . Îmi pare atât de rău că nu am fost împreună de mai mult timp . O să fac ca totul sa fie bine . Important este ca tu sa fi sănătos . Te iubesc!

Îl sărut ușor pe buze și plec spre Biserică . Mă așez pe unul din scaune și încep să mă rog .

- Doamne , îmi pare atât de rău că am păcătuit , mi-am bătut joc de iubire și am făcut multe greșeli . Tată, daca mă auzi , ajuta-mă . Daca el trăiește atunci și eu voi fi bine.  Doamne , nu îl poți lua și pe Lucas de lângă mine...dacă tu exiști, lasa-l să trăiască. Fac orice . Promit să stau departe și să nu permit să i se mai întâmple ceva , promit că nu voi mai fi niciodată cu el .

Ies din clădire și mă îndrept spre un taxi când îmi sună telefonul . Deschid apelul primit de la mama .

- Liv ?

Mama părea emoționată dar fericita după glas .

- Da, ați pățit ceva ?

- Lucas, întreabă de tine , sa trezit .

Încep să zâmbesc și fericită mă duc spre taxi unde pornim în grabă spre spital . Alerg grăbită spre intrare și mă opresc puțin . Am promis ceva , nu pot sa evit asta .

Intru in salonul plin . Surorile mele mă îmbrățișează și frații lui imi zâmbesc, mama mă împinge în spre el și eu zâmbesc slab . Mă apropii de el și văd cum mă trage spre el , îl îmbrățișez dar când vrea să mă sărute ii ofer obrazul . Îmi ridic capul și observ că este nedumerit .

- Este ceva in neregula ?

Ii privesc ochii frumoși care se întunecă și eu îmi înghit lacrimile , nu pot să cred că trebuie să fac asta .

- Mă bucur că ești bine...dar...am realizat că nu ești tu ceea ce vreau pentru mine . Am observat ceva pe timp ce am fost inconsistenta .

- Iubito, nu ....

Ii fac semn să tacă și îl privesc serioasă.  De data asta mă îndrept și îl privesc așa cum niciodată nu l-am privit , nepăsătoare ,rece .

- Doar pentru că nu mai suntem împreună nu înseamnă că nu te iubesc ...dar nu mai vreau sa formam un cuplu . Ne mai vedem .

Mă întorc spre ușă și ies, închid ușa și plec înainte să vină cineva după mine . După ce ajung in stradă încep să plâng puternic dar în același timp îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut . Este sănătos dar am promis că nu voi mai fi cu el .