Dorința mea ești tu

7

Liv

Cât de greșit era faptul că mă gândeam încă la el ? Nu vroiam să o mai fac dar este atât de greu .Sara și Ivy erau în fața mea . A fost o seara in care mama ne-a obligat  pe toți să ieșim în oraș,Andrew , Lucas și Ryan erau la o masă de biliard și râdeau atât de tare că îi auzi oricât de departe ai fi . Evit sa îl privesc pe Lucas dar simt privirea lui uneori .

Ivy vorbea despre cat de epuizată se simte având în vedere că are doi copii mici, Sara spunea că ea când a avut doi în același timp nu s-a mai plâns atât . Apoi au început să spună de partidele lor de sex cu soții lor . Am evitat sa povestesc ceva despre viața mea căci nu am ce sa le zic decât despre muncă .

- Nate pe unde mai colinda acum ?
Ivy soarbe din limonada ei și ridică din sprâncene .

- Este plecat de atâta timp încât am uitat și cum arată . Urat din partea lui sa nu ne mai zică nimic .
Spune Sara in timp ce vorbește scârbită .

Zâmbesc ușor și bat cu piciorul în podea .  Îmi țugui buzele...prost obicei mai am și eu .

- Liv, ce naiba ati pățit voi doi ?

Le privesc tristă și obosită de la atât teatru și oftez .

- Bine, da...

Ryan intervine între noi și pune mana pe umărul surorii mele mijlocii .

- M-a sunat mama ta și a spus că ne roagă să ne întoarcem deoarece cea mica are colici . 

Nepoțica mea Blair m-a salvat . Doamne îți mulțumesc pentru asta .

- Oh da. Mergem imediat îmi iau acum lucrurile .

- Sara,iubito ... și eu as pleca .
Ii face cu ochiul Sarei și mă incrunt scârbită .

- Liv, vrei sa te lăsăm noi acasă dacă tot mergem să luăm copiii ?
Ivy ma întreaba in grabă.

- De fapt o va duce Lucas că știu că locuiesc destul de aproape .
Andrew și Ryan vin cu aceasta idee și eu simt că leșin .

- Nu mă deranjează .
Spune rapid Lucas . Dar pe mine da...dar cine să mă asculte căci surorile mele plecaseră și cumnații mei au zâmbit la noi și s-au retras.

- Iau un taxi . Dă-te din calea mea .
Trec pe langa el dar când ajung afara începe o furtună și tună . Tip și mă dau in spate până mă lovesc de pieptul lui tare .

- Știam eu că încă îți este frică de frutuni .

Mă uit la el și îl împing . Tună și fulgeră într-una dar continui sa merg până ajung într-un loc unde găsesc ușor un taxi.
Lucas ajunge în dreptul meu cu mașina și țipă la mine .

- Ori urci acum , ori te iau pe sus .
Ii arat degetul mijlociu și merg in continuare .

- O sa o sun pe mama ta , ști că ești sensibilă și răcești repede și rău .

O ceartă pe acest subiect cu mama evit sa îl mai am vreodată . Am o problema cu plămânii , ceva numit sensibilitate mai mult . Racesc foarte repede și când o fac devine mai mult gripă . Data trecuta când am mers prin ploaie fara să știe ea și a aflat , a făcut rău de tot . Mi-a confiscat tot și m-a pus să iau niste vitamine nasoale ce m-au îngrășat.  Cu mama mea nu a mers niciodată fraza ;"Eu sunt doctorul aici". Pentru că ea le știe pe toate.

Vreau să urc in spate dar blochează ușile și o lasă doar pe cea din fata deschisă . Mârâi la el și mă pun langa el .

- Mai ți minte când ai sărit pe mine in ultimul an de liceu . Începuse ploaia și eram pe teren . Când a tunat direct pe mine ai sărit .

Bine înțeles că îmi amintesc dar cine recunoaște asta .

- Nu, doar tu mai știi de astea .
Mă uit la fața lui și apoi rămân împietrită .

- Prostule, pune-ti centura .

Rade și îmi pune o mana pe picior dar o îndepărtez rapid .

- Mă știu cu toți polițiștii din oraș . Nimeni nu mă oprește .

- Normal că îi ști , i-ai mituit pe toți să te scoată din arest . Dar nu mă refer la asta , mă refer că nu vreau sa mor . Pune-ti centura aia să scapi de gura mea . Ce o fi greu ?

Își întoarce privirea puțin spre mine și simt cum înroșesc . Privirea asta chiar nu am mai simtit-o.

- Poate că nu vreau sa scap de gura ta .

Poate că nici eu nu vreau sa scap de a lui dar știu că joacă un joc și eu nu mai pot să cad în plasa lui . Oprește în fața casei și văd luminile stinse . Sigur mama a adormit și nepoții mei au fost luați . Privesc le geam și îi spun rece .

- Eu vreau sa scap de tine . M-am săturat să te văd peste tot și să nu mă lași în pace . Ești obsedat .

Îl observ cum se încordează . Am să fac o mare prostie și știu că îl îndepărtez dar daca nu simte nimic real și nu a simțit niciodată, de ce ar face-o acum .

- Uitate in ochii mei și spune-mi că mă urăști că nu mai simți absolut nimic de bine la adresa mea .

Inspir aer și mă întorc spre el . Privesc ochii lui frumoși care îmi apar mai mereu in vise și încerc să par cat de serioasă pot fi .

- Lucas , sunt logodită. Și dacă nu aș fi, tot nu as fi cu tine și nu te-aș putea privi cu sentimente calde . Nu te vreau in viața mea nici măcar ca un amic . Nu o să uit cat de mult m-ai umilit și crede-mă , eram atrasă de cum aratai eu nu te voi iubi vreodată. Nu meriti și nu exista destin pentru noi . Nu te urăsc dar nici nu îmi ești drag .

Ies din mașină rapid și îmi înghit câteva lacrimi care vor să iasă . Blestemată sa fiu eu și inima mea fraieră . Îl îndepărtez dar fac ceea ce este bine .