Dorința mea ești tu

30

Liv

Uneori cred că sunt cea mai ghinionista persoană de pe Pământ.  Îl iubesc dar am promis că nu am să fac nimic .

- Olivia Evans, spune-mi ce este în capul tau și de ce minți in așa hal că ți-a trecut de Lucas ?

Mama intra în camera mea brusc și eu incerc să o evit in timp ce îmi beau cafeaua și mai citesc puțin din carte . Începe să urle și mai tare, dar nici nu știu ce mai exact . Oftez și pun cartea pe noptieră și îmi ridic ochii spre ea, roșia era albă pe lângă fata ei . După ce că este extrem de greu sa îl conving pe Lucas că această minciună este adevărată ....mai apare și familia să îmi tipe. Daca nu este ea sunt surorile mele și tot este cineva .

- Ce este atât de greu de înțeles ?

Vine langa mine pe pat și își dă parul lung și blond pe spate . Ochii ei albastrii sunt doua oceane care vor să mă inghita .

- Uite ce este fetițo , vrei  nu vrei ...ești copia mea . Ceva ascunzi ...ceva...ceva ce nu trece nedescoperit de mine . Am fost nervoasa pe Lucas la început dar este un băiat atât de bun că nu pot să evit faptul că o viață ai plâns după el, acum că îl ai nu îl mai vrei . Care-i treaba?

Mârâi și mă ridic de lângă ea și îmi iau niste schimburi și plec spre baie.  Arunc peste umăr o privire superioară și încep să zâmbesc .

- Vreau să mă văd și să îmi fac o relație cu Mateo, mâine vreau sa fie aici la cină.

Închid usa înainte să mai spună ceva . Mă uit la fața mea și văd cât de leșinată sunt , scot din sertar un album cu niste poze cu Lucas sau noi doi împreună . Lacrimi îmi cad pe obraz și îmi infund scâncetele in palmă . Dacă mă prefac nepăsătoare asta nu înseamnă că sunt . O să treacă totul și el va avea o familie și eu voi fi tristă toată viața, dar macar este in viața . Scot pastilele din sertar pe care trebuie sa le iau și le privesc . Le arunc in gaura de la chiuveta și mă las în jos pana cad pe podeaua rece . La naiba cu mine , cu inima mea și tot . Fără el nu sunt nimic . Nu mă înțeleg cu inima, simt că nu își găsește liniștea . Când plâng eu simt că plânge și ea .

Mă ridic și în timp ce îmi dau hainele jos simt o mica stare de leșin . Intru și când apa rece intra in contact cu inima mea privesc micile vânătăi care erau încă vizibile . Povestea noastră mereu își caută repede finalul .  Dar cu ce scop să am speranța , să mă mint că există o rezolvare când soarta mereu a fost împotriva sentimentelor mele . Inima mea nu poate fi fericită.