❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Uneori viața îți pune piedică când te aștepți mai puțin. Uneori îți recapeți echilibrul după câțiva pași împleticiți, însă uneori nu ai destulă putere și cazi direct în bot. De multe ori, nici măcar nu vezi pericolul venind, doar te trezești cu el în fața ta, când deja este prea târziu să-l poți ocoli. În acest moment, pericolul care mă paște pe mine stă chiar în fața mea, rânjind cu toți dinții. Nu mă pot bucura de mâncare, pur și simplu, îmi stă în gât și oricât de mult o mestec nu alunecă mai jos de gât.
Inima mea dă vina pe Lillien, pentru că ea m-a convins să vin aici, însă creierul îmi spune că sunt o tâmpită. De unde să știe ea că fratele ei enervant va face o excepție și va apărea la cină, după mult timp?
― Nu îți place, Amanda, peștele? mă întreabă la un moment dat Alyson, mama celor doi.
Îmi împreunez degetul mare și cel arătător, încercând să-i transmit că mâncarea este grozavă, ceea ce este adevărat. Însă privirile lui Blaise nu mă lăsa să mănânc așa cum mi-aș dori.
― Este emoționată din cauza prezenței mele, le spune Blaise pe un aer serios, iar eu ma înec efectiv cu bucată de pește file pe care o mestecam.
Mă aplec peste farfurie și îmi iau paharul de apă, dându-l pe tot pe gât pentru a opri tusea seacă care mă stăpânii. Toate privirile sunt asupra mea, iar în ochii jucăuși a lui Noah găsesc și un strop de amuzament. Și în ochii lui Blaise se găsește amuzament, însă ochii lui nu sunt deloc jucăuși, ci perverși. Și mi se pare, nu știu sigur, că ochii lui nu sunt ațintiți spre fața mea, ci spre sânii mei conturați de bluza neagră cu mâneci de dantelă.
― Ce să spun! exclamă Lillien, luându-mi apărarea. Asta s-o crezi tu! Poate că prezența ta nu-i place și pofta de mâncare i-a dispărut.
― Este ceva între voi? întreabă dintr-o dată Richard, cu o sprânceană ridicată în semn de curiozitate.
În timp ce Blaise izbucni într-un râs zgomotos, eu m-am înecat din nou, de data asta cu salivă. Neg din cap vehement, refuzând total această idee. Nimic frumos nu ar putea fi între mine și Blaise. Nimic, dar nimic. Nu mă atrage absolut deloc.
― După felul în care o tachinezi, același lucru v-aș întreba și eu, spune Noah înainte de a lua o gură din mâncare.
Râsul lui Blaise se opri dintr-o dată și fu înlocuit cu o privire aspră pe care o aruncă spre prietenul său. Noah știe ceva ce eu nu știu? mă întreb în timp ce încerc să mă calmez.
― Nu este genul meu, le spuse Blaise, uitându-se în timpul acesta la mine, iar inima mea se strânge.
― Dar este o fată foarte frumoasă! exclamă mama lui, punându-și un cot pe masă. Nu cred că ar putea să nu fie genul cuiva, continuă, iar Lillien o aprobă printr-o înclinație a capului.
