❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intru în bar, caut cu disperare puțină distragere, altfel, simt că voi înnebuni. Sunt prea multe, mult prea multe. Verișorul meu a fost iubitul iubitei mele. Mama mea are altă viață, iar tatăl meu a murit înecat în băutură și regret. După toate astea, clar am nevoie de câteva beri.
Barul este aproape gol, doar câțiva oameni rătăciți încă se află pe aici, înecându-și amarul în alcool. Noi, bărbații, facem asta de cele mai multe ori, așa că nu am de ce să mă simt aiurea. Asta încerc să-mi spun, dar adevărul este că mă simt mai mult decât aiurea.
Decorul este din sticlă de culoare închisă și dă un aer modern locului, dar cel mai mult îmi place că este întunecat și îmi permite să-mi las sentimentele să navălească fără să ies prea mult în evidență. Vreau să le permit să se manifesteze măcar în noaptea asta. M-am sărutat să fac tot posibilul pentru a le ascunde.
Mă așez pe un scaun înalt de la bar și îi cer barmanului chel o bere și un pahar plin de vodcă. Acesta mă filează, nu mă cunoaște și probabil nu i se întâmplă asta de multe ori. Ăsta chiar este un oraș mic.
Când am băuturile în față mă uit la ele de parcă tocmai îmi privesc dușmanul în ochi, dar tot prind sticla de bere între degete și o duc la buze, savurând-o cu o nerăbdare ciudată. Vreau să-mi golesc mintea cât mai repede, fir-ar să fie.
Îmi scot telefonul din buzunar și mă întreb dacă ar trebui să-i trimit un mesaj Amandei. Să-i spun că totul este bine între noi. Să-i mărturisesc că mi-aș dori să o curpind în brațe, să-i simt pielea fină sub mâna mea, să o fac să geamă de plăcere, să fiu eu cel care o va face să vorbească, primul cuvânt pe care să-l spună să fie o șoaptă de iubire în timp ce o pătrund... Clatin din cap, mușcându-mi buza aproape până la sânge.
Este clar, mintea nu-mi este deloc goală și nici măcar nu ține cu mine. Este parcă total împotriva mea, să fiu sincer.
Încep să cred că viața mea de dinainte, când tot ce mă interesa era următoarea fată pe care o voi băga în pat dintr-o listă întreagă, era viața ideală. Nu știam ce este aceea teamă de a fi abandonat, teamă că iubita ta iubește pe altul, care se dovedește a fi vărul tău, de altfel.
Cer a doua bere, o termin pe prima, și între timp mă ocup și de rom. Nu este preferatul meu, dar aveam nevoie de ceva care să mă încălzească.
Habar nu am câte sticle de bere am băut până când încep să văd doi chelneri chei, dar când mă uit la ora de pe telefon văd că trecut cu mult de miezul nopții. Și, tot atunci văd că Amanda mi-a trimis două mesaje. Îl deschid pe primul, simțindu-mă ca dracu' de vinovat.
,, Ești bine?"
Îl deschid pe al doilea:
,, Te rog, răspunde-mi! Vreau doar să știu că ești în regulă. Și, Blaise, crede-mă că lucrurile între noi sunt la fel, cel puțin din perspectiva mea. "
