❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tocurile mele se aud pe poteca betonată de lângă casă, chiar dacă este acoperită ca de o pătură de neaua albă și curată.
Blaise i-a dat drumul între timp, dar tot stau unul lângă altul, mult mai aproape pentru gustul meu. Până la urmă aud și ei pașii mei și își rotesc capul spre mine, Kami părând într-o dispoziție foarte bună, în timp ce Blaise pare îngrozit și iritat.
Nu mă pot abține, pur și simplu nu pot. Mă repezesc spre ea și fac ceva la care nu s-au așteptat nici unul dintre ei. Îmi pun mâinile în umerii ei și o împing atât de tare încât să fiu sigură că va cădea în zăpada mare de lângă potecă. Țipă în cădere și simt o satisfacție uriașă când este întinsă acolo, cu gura deschisă și cu ochii larg căscați.
― Ești nebună? strigă la mine, încercând să se ridice.
Îmi întorc atenția spre Blaise, și chiar dacă vreau să îl privesc cu furie, privirea îmi este doar plină de durere, căci dacă este așa cum a părut, inima mi s-ar face praf.
― Amanda, era să cadă, este tot ce îmi spune, pe un ton exasperat, ca și cum el este cel care se abține.
Ca și cum eu sunt cea care a greșit.
Nodul din gât, care a apărut de câteva secunde bune, nu vrea să mă slăbească. Era să cadă.
― Iar tu ai ținut-o, nu? Te-ai transformat într-un gentleman peste noapte, nu? mi-am ridicat mâinile în aer, frustrată.
― Pe bune, cine te crezi să reacționezi așa? Să mă împingi în zăpadă? izbucnește și Kami, reușind să se pună pe picioare.
Uitându-mă la ea, văd că are zăpadă și în păr. Oricum, cum să vi afară doar în rochie? Probabil că este în stare să îndure frigul pentru a-l face pe Blaise să vadă ce frumoasă este ea. M-am săturat de ea, de comportamentul ăsta a lui, să-l văd cum îi permite brunetei să se tot apropie de el.
― Hai sa mergem în casă, să vorbim singuri! îmi ordonă Blaise, luându-mă de braț.
Nu știu ce este de vină, alcoolul sau gelozia, dar mă opun cu putere, obligându-l să se oprească.
― Nu, nu vin. Discutăm aici, oricum este și ea implicată. Se da tot da pe lângă tine, iar tu accepți. Blaise, îți este dor să umpli cu mai multe fete? îl întreb, și ceva în interiorul meu strigă să tac, că vorbesc prea mult.
Privirea rece pe care mi-o oferă nu mă face să mă calmez sau să mă hotărăsc să tac din gură.
― De asta tot te prefaci că nu îți place că Kami te place, dar tu de fapt adori să primești atenție?
