❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
― Amanda, Alec? Ce mă bucur că sunteți amândoi aici! exclamă Lillien, așezându-se lângă Alec, iar Aria o urmează îndeaproape, ca o umbră bizară.
Singurile locuri disponibile sunt lângă mine, evident, și ceva îmi spune că Lillien și-a dat seama de acest lucru dinainte. Fac pariu că intenționat a ales să se așeze lângă Alec.
Blaise se așază lângă mine fără comentarii, dar evită să mă privească, în schimb, își ațintește privirea spre Alec. Mă cuprinde teama. Dacă se ceartă, sau mai rău ― îl ia la bătaie ― din cauză că noaptea trecută nu l-am lăsat pe Alec să oprească mașina atunci când Blaise s-a năpustit asupra ei, încercând să mă împiedice să plec?
― Salut, omule! îl salută brunetul pe prietenul său blond.
Mă uit la crăpăturile din lemn, încordată.
― Salut, mormăie Blaise fără chef.
Îmi dau seama că nu i-am răspuns Lillienei, așa că îmi îndrept atenția asupra telefonului.
,, Și eu mă bucur că ne-am întâlnit aici. Ai dispărut astăzi. "
― Da. Toată ziua am umblat cu Aria. Am fost la cumpărături.
Între timp apare și chelnerița, zâmbindu-i lui Blaise. Spre surprinderea și oroarea mea, se apleacă și îl sărută pe Blaise pe obraz. Blaise ridică capul și o observă. Zâmbește și o salută din cap. Mă simt stingherită și o dorință uriașă să mă ridic mă apăsa atât de tare încât mă țin de masă ca să înăbuș pornirea. Cred că ceea ce simt este gelozie, dar nu sunt proastă, trebuie să mă obișnuiesc cu gândul că Blaise cunoaște multe fete, iar cu majoritatea s-a culcat. Cel mai probabil chelnerița bruneta este una dintre ele.
― Bună, ma bucur să vă văd pe toți pe aici! ciripește ea și mi se pare că este emoționată. Ce să vă aduc? Blaise?
Inima mi se strânge ca un burete atunci cand Blaise zâmbește strălucitor către ea.
― O cola și un hamburger, te rog, Lidia.
Bruneta, Lidia, se hilizește în timp ce trece pe carnețel comanda lui. Lillien cere cartofi pai cu aripioare, iar Aria cartofi pai cu friptură de porc. Bruneta pleacă, dar nu înainte de a-i mai arunca o privire și o fluturare de gene lui Blaise.
Lillien mă privește, iar în ochii ei văd milă. M-am săturat că oamenii să se uite în felul ăsta la mine.
Mă hotărăsc să încerc să mă bucur de seara asta, căci de aia am ieșit. Mă uit la Alec și îi zâmbesc, iar el îmi întoarce zâmbetul. Blaise observă schimbul nostru de zâmbete, iar privirea i se întunecă. Sper doar că Alec va scăpa teafăr și nu se va strica nici prietenia lor.
