❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cum poți să ai tupeul ăsta, Blaise? Am venit aici cu gândul de a te vedea, chiar dacă nu mai suntem împreună, dar ce am văzut... Numă așteptam să te mai văd cu ea. În fine. Tu acum vi și mă tragi pe mine la răspundere? Crezi că mai ai dreptul ăsta după ce te-ai lins cu Lidia în fața mea? " scriu, revărsându-mi o parte din furie.
Ochii lui se mișcă frenetic în timp ce citește. Peste fața lui trec mai mult sentimente: amuzament, tristețe, vină și alte sentimente pe care nu am timp să le definesc. Își ridică privirea spre mine.
― Ți-am spus că nu am nevoie de mai multă dramă în viața mea? oftează. Uite! Tu aduci drama, iar Lidia este doar o tipă cu care îmi pierd vremea. Mă ajută să mă nu mă gândesc la propria dramă, Amanda.
Mă simt ca și cum tocmai am primit un bolovan în moalele capului. Eu aduc drama, iar Lidia reușește să-l facă să se simtă bine?
,, În regulă, dar atunci nu ai nici un drept să-mi ceri mieexplicații! " scriu, privindu-l cu reproș.
Trec pe lângă el nervoasă, dar nu renunță. Îi simt pașii în spatele meu, mult prea aproape. Încordată la maxim, în loc să merg spre locul în care se află Alec, ies afară din casă chiar dacă știu că mă va urma. Vreau să merg acasă, să rămân singură.
Din cauza gerului, oamenii nu mișună pe afară, așa că în momentul în care ies, rămân doar eu cu el. Suspin, și mă întorc spre el, privindu-l exasperată.
Se opreste lângă mine și-și strecoară palmele în buzunarele blugilor.
― Lillien mi-a spus că te-ai mutat, rostește pe un ton blând, făcându-mă să mă întreb ce este în capul lui și cât de sec este.
Îmi mușc interiorul obrazului, simțind cum sunt pe cale să plâng. În interiorul meu este o furtună amețitoare de furie, tristețe și iubire amară, secătuindu-mă de orice fărâmă de fericire pe care am simțit-o când eram împreună cu acest băiat plin de demoni și răni care i-au înpânzit sufletul. Acele răni îl face să se poarte ca un nesimțit, dar gelozia cumva a reușit să se strecoare și să-i explodeze prin fiecare por.
O parte din mine se bucură că nu sunt singura care simte acest sentiment rușinos, dar o altă parte se întreabă de ce face asta. De ce este gelos odată ce el umblă cu Lidia.
,, Da, m-am mutat. Probabil ai observat că Lillien nu mai vorbește cu mine încă de când a aflatcă nu i-am spussecretultău. Nu mai venea la cămin pentru că eram eu acolo, deci, așa este mai bine."