❗Povestea este publicată la editura Stylished Books❗
Amanda nu vorbește. Când inima i-a fost distrusă și-a pierdut și glasul odată cu bucuria. Și-a păstrat însă inocența. Poartă și o cicatrice care să-i amintească mereu ce a pierdut într-o nenorocit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Când Lillien a ajuns acasă eu nu mai plângeam, m-am calmat după o oră întreagă în care am stat și am retrăit în minte toate atingerile, am atins fiecare loc în care buzele lui mi-au lăsat linii de foc și am plâns. Nu trebuia să mă las prostită de farmecul lui, nu trebuia să fug după el când a auzit ce au vorbit părinții lui. Ar fi trebuit să îi spun Lillienei să vină după noi, sau să-l las pe Alec să rămână, să doarmă în patul Lillienei. I-am dat lui Blaise ocazia să se folosească de mine, iar el a fost pe cale să facă asta. Avea dreptate, dacă ar fi încercat mai mult ar fi reușit. Eu m-aș fi predat lui.
― Haide, spune-mi! se roagă de mine Lillien, mijind ochii. Pot să te citesc, știu foarte bine că ceva s-a întâmplat!
,, Ți-a spus Alec ceva, nu? " scriu pe caietul pe care Lillien mi-l întinde.
Sunt sigură că Alec i-a spus ceva.
― Mi-a spus, recunoaște ea, dar nici el nu avea multe informații. Mi-a spus că un drogat s-a luat de tine, iar tu erai supărată și foarte nervoasă pe frate-miu. Aș vrea să-mi spui tu ce s-a întâmplat, de fapt.
Hotărăsc că trebuie să îi spun, așa că îi povestesc aproape tot, exceptând sarutările pătimașe care s-au transformat într-un coșmar la final și secretul întunecat pe care l-am aflat. Când termin lacrimile mi s-au adunat în ochi, dar refuz să le eliberez. Nu vreau să mai plâng din cauza lui.
― Of, Blaise, of! Când te vei schimba? mormăie ea, dând din cap disprețuitoare. Dar totuși, de ce te-ai dus după el? Asta nu pot înțelege.
Ridic din umeri, pusă în dificultate. Ar trebui să îi spun, mă gândesc, dar știu că este o prostie. Nu pot să îi spun.
,, Nu știu" , scriu, ca mai apoi să mă uit la unghiile mele nefăcute cu ojă.
Ea ridică din sprâncenele roșcate, dar nu spune nimic. Cineva bate la ușă, iar eu mă încordez instantaneu, temându-mă că este Blaise care a venit să facă mișto pe seama mea cu acele sărutări. Dacă va spune tuturor ce s-a întâmplat?
Inima îmi bate mult prea tare, sunetul ei auzindu-se în urechile mele ca un ecou din îndepărtare, tot repetându-se. Mă prind cu mâinile de cearceaf când Lillien se ridică și merge spre ușă, am parcă impresia că totul se petrece cu încetinitorul.
Deschide ușa și răsuflu ușurată când observ că nu este un bărbat, ci iubita Lillienei. Aria zâmbește și Lillien îi face loc să intre. Mi se înroșesc obrajii când îmi aduc aminte în ce ipostaza le-am prins atunci.
― Bună, Amanda! mă salută ea, iar eu îi fac cu mâna.
― Bun fetelor, mă duc să fac un duș și apoi mergem împreună la cursuri. Nu știu voi, dar eu am întârziat deja la primul curs.
