Când Diavolul Iubeste

Capitolul 1

De când i-am vazut chipul pentru prima data am stiut ca este speciala si trebuie sa fie a mea.
Era abea un mic îngeras care urma sa îsi aleaga parintii iar eu eram responsabil pentru asta.Datoria mea suprema pe care trebuia sa o respect pâna la sfârsitul vietii ei,era sa îi fiu Arhanghel si sa o pazesc.

Dragostea pentru ea crestea cu fiecare clipa si devenea o povara grea peste sufletul meu pentru ca stiam ca nu este permisa.Iar încredintarea ei altui înger ma facea sa înnebunesc.

Cand a venit clipa plecarii am opus rezistenta,nu eram pregatit sa mi-o i-a si sa o arunce în bratele unui pamântean muritor.Sa devina si ea o muritoare,sa nu o mai pot strânge în brate sau sa îi mai pot vorbii.
Deveneam doar o umbra în viata ei si nu îsi va aduce aminte niciodata de mine.
Nu ma poate vedea sau simti dar cel mai greu este ca nici eu nu o mai pot atinge.

-Trebuie sa renunti acum Lucifer,altfel se va afla si va fi prea târziu.

-Cum pot sa renunt când mi-a ocupat întregul Mihail?

-Ne este interzis sa avem sentimente pentru muritori,ai uitat care este menirea noastra?

-Nu pot sa o parasesc...e atât de mica si fragila.

-Este mai puternica decât constientizezi tu si deja si-a ales parintii datorita tie.Ai fost cam meticulos în cautarea lor si nu ai dat-o pe mâna oricui si asta te face un bun Arhanghel.

Încerc sa ma împac cu ideea dar nu reusesc.Îl las pe Mihail sa creada ca ma pot obisnui cu situatia si pornesc spre Împaratie,acolo unde stiu ca o voi gasi jucându-se si chicotind.

Ma grabesc sa deschid portile uriase si aud forfota din interior.Alerg spre grupul de îngeri strânsi în jurul Lui.
Îi vad fata crispata a lui Gavril si îmi dau seama ca ceva rau se întampla.

Alerg spre locul cu pricina dar ajung mult prea târziu.
Aripile ei sunt smulse si este lasata sa cada în gol spre Pamânt.În curând se va transforma în praf de stele si eu nu am putut nici macar sa îmi iau ramas bun.

Un gol îmi umple stomacul si furia ma stapâneste.Ma arunc asupra Lui dar Gavril se pune în fata mea si Mihail ma opreste.

-Nu vei mai fi îngerul ei pazitor,Gavril iti va lua locul de Arhanghel,iar tu Lucifer vei suferi pedeapsa Divina pentru încalcarea regulilor...mi se adreseaza cu voce tunatoare.

-Viata mea oricum nu mai are sens,poti sa ma omori,poti sa ma arunci în hau si sa ma împrastii în mii de bucatele,iubirea pentru ea nu va înceta sa traiasca...zic printre dintii înclestati.

Cu un gest din mâna sunt înconjurat si înlantuit.
Chiar daca am avut totul,acum nu mai am nimic,nemurirea mea e fir de praf batut de vânt.

-Doar atâta poti?!întreb privindu-l cu furie în ochi.

Aripile îmi sunt frânte iar durerea ce îmi strabate corpul ma face sa îngenunchez.Pielea îmi devina rosie din cauza sângelui ce îmi curge siroaie din locul ramas gol si din ochii care-mi plâng.

-Omoara-ma...strig cu puterea ramasa.

-Ar fi o pedeapsa prea mica iar azi tu vei devenii un exemplu pentru toti.

Privesc în jurul meu si îi vad pe toti.Unora le este imposibil sa se uite,altii se bucura pentru ca îmi vor lua locul,doar Mihail,fratele meu,ma priveste cu o tristete apasatoare.
Aceasta suferinta trebuie sa se termine mai repede asa ca îmi adun toata forta si dupa ce rup lanturile grele ma arunc în gol parasind Cerul.
Stiu ca pâna jos ma noi transforma în cenusa si ma voi împrastia peste munti si mari.
Dar cel putin îmi voi gasi pacea si sufletul meu care se consuma nu va mai simti nimic.

Închid ochii si astept sa ard ca o stea cazatoare,sa ma transform în nimic dar momentul se prelungeste.Cand îmi gasesc curajul sa îi deschid vad groapa mare de foc în care urmeaza sa cad si aud vocea Lui în mintea mea.

-Vei trai vesnic doar pentru a privi suferinta altora,vei fi înconjurat de tâlhari,hoti si criminali si vei avea sufletul negru si pustiu iar chipul ti se va preschimba în cea mai hidoasa înfatisare.

Scutur capul în timp ce simt cum sângele care îmi acopera trupul ma arde si se transforma în a doua piele.Flocarile Iadului ma îmbratisaza ca o menghina si ramân fara rasuflare.

Totul ma doare atât de tare iar ultima farâna de divinitate dispare.Ochii îmi ies din obite si se înnegresc ca taciune,gingiile îmi sunt strapunse de colti mari si ascutiti iar capul mi se despica lasând la iveala doua coarne înconvoiate.Îmi privesc degetele si vad ghearele lungi si ascutite.Îmi acopar chipul cu palmele si simt pielea ridata si întunecata.Mi-au crescut aripi dar penele albe si maiestruase au fost înlocuite cu o membrana groasa si rigida ca de liliac.Am devenit un monstru...

-De fapt esti rege...se aude o voce groasa din departare de parca mi-ar citi gândurile.

Ma uit ratacit în toate directiile si dintr-o data vad demonul din dreapta mea.
Auzisem de astfel de fiinte nemuritoare care faceau doar rau,erau înselatoare,rele si haine...nu puteam sa devin unul dintre ei si totus iata-ma.

Din acel moment viata mea a devenit o amintire în negura timpului trecut.
Eram propriul meu stapând iar Iadul devenea împaratia mea.

Ma hraneam cu durere,ma scaldam în ura si deveneam din ce în ce mai puternic cu fiecare suflet adus în pacat si furat doar de satisfactie.

Iar acum.....

Sunt Lucifer,îngerul cazut,împaratul Iadului si întruchiparea pacatului.
Pedepsit pentru ca am îndraznit sa iubesc si sa simt ce nu îmi era permis.