Când Diavolul Iubeste

Capitolul 16

In mod misterios cartea nu mai era la locul ei.Imi aduc aminte foarte bine ca am lasat-o pe podea înainte de incidentul cu becul,nu are cum sa dispara pur si simplu.Toate celelalte sunt fix acolo unde le-am lasat, cartea oculta este singura care lipseste.
Încep sa scotocesc fiecare coltisor din atelier dând la oparte tot ce imi iese in cale.
Aproape ca darâm cutia în care se afla paletarul de culori ,in disperarea mea de a o gasi dar îl prind la timp.Nu imi permit sa achizitionez un altul din cauza încapatânarii mele de a nu vinde nici una din creatiile mele la expozitie.

-Cauti ceva?!spune o voce in spatele meu.

Tresat speriata si ridicându-ma dintre cutii ma indrept de spate imediat.

-Ce cauti aici,ma urmaresti cumva?!zic pe un ton apasat.

-Asta mi-e meseria...spune rânjind.

-Esti Arhanghel...Stiu.

-Se pare ca cineva deja ti-a dezvalui câteva lucruri pe care nu ar fi trebuit sa le afli.

-Da si a promis ca îmi va spune totul...zic încrezatoare.

Un râs ironic îi iese pe gura frumos conturata.Desi nu vreau sa recunosc este ca rupt din Rai.Prezenta eleganta,aerul divin ,glasul melodios si tinuta impecabil de alba chiar îl face sa arate ca un înger dintr-o pictura bizantina.

-Ce ti se pare atât de amuzant?!

-Angela tu chiar nu ti-ai dat seama ca totul este doar o înselaciune.El nu stie sa spuna adevarul,e construit din minciuna si defămare...spune iar vorbele lui îmi intra ca niste sageti otravitoare în inima.

-Nu este adevarat...strig la el.Lucian nu o sa îmi faca niciodata asa ceva.

-De ce nu îi spui pe numele lui real...sau nu ti l-a dezvaluit înca?!

-În cazul asta as putea sa îti spun si tie Gavril.

-Poti sa îmi spui cum vrei...zâmbeste el.

-Atunci si lui pot sa îi spun cum îmi pofteste inima.

Vizibil furios pentru remarca facuta se apropie de mine facând câtiva pasi.
Nu stiu de ce dar din instinc ma dau înapoi ca sa maresc la loc distanta dintre noi.

-De ce te temi de mine când de el ar trebui sa iti fie cel mai frica?

-Nu ma tem de nimeni si mai ales de tine,doar ca apropierea ta ma face sa ma simt straniu...îi marturisesc.

-Obisnuieste-te cu asta,sunt Arhanghelul tau si de mine nu o sa scapi.Si apropo cautai cumva asta?

Si nu stiu cum dar cartea mea apare în palmele lui deschisa exact unde trebuia.

-Da-mi-o...zic îndreptându-ma spre el.

Nu apuc sa ajung în dreptul lui ca volumul este cuprins de flacari iar foile îngalbenite se ruleaza din cauza vâlvataiei.

-O sa îti arat eu adevarul...ce scrie în cartea asta este prea putin sa întelegi la ce pericol te expui atunci când îl accepti în viata ta....

Scuipa cuvintele printre dinti si ma prinde brutal de mâna.

Sunt purtata ca printr-o spirala a timpului si simt cum ametesc.
Cu Gabriel înca tinându-ma de mâna îl vad pe Lucian ademenind o biata fata undeva pe o strada laturalnica.
Tot ce îsi doreste este mai mult timp alaturi de mama ei,fiind grav bonlava.
Si asta primeste dându-si sufletul la schimb.
Privesc îngrozita dar nu pot sa reactionez.

Nu reusesc sa vad pâna la final pentru ca sunt trasa din nou si un alt sir de imagini cu diverse persoane înselate ,fara scrupule, sa îsi vânda sufletul în schimbul unui favor mi se deruleaza ca un film în fata ochilor.

-Crezi ca ai vazut destul...mi se adreseaza Gabriel iar eu am ochii înecati în lacrimi.

Nu pot sa cred si nici sa accept ca ceea ce vad este adevarat.Inima mea nu este pregatita sa înteleaga si mai ales sa îl alunge,el este adâng înfiripat în chintesenta ei.

Ne oprim în fata unui spital unde o mama îsi plânge amarul pe o banca.Îl vad pe Lucian cum se apropie de ea.

-Cum te pot ajuta?o întreaba milostiv.

Femeia îi priveste înfatisarea frumoasa apoi lasa trista capul în pamânt.

-Numai Dumnezeu poate sa faca o minune pentru mine tinere...zice cu amar în glas.

-Cel în care crezi tu nu a fost întotdeauna atât de drept...o contrazice el.Te-ai rugat mult...Te-a ascultat?

Femeia ofteaza adânc si nu mai scoate nici un cuvânt.

-Eu îi pot reda viata înapoi fiului tau dar trebuie sa primesc ceva la schimb.

-Orice...zice disperata femeia.Îmi dau si sufletul ca el sa traiasca,sa aiba copii si sa îmbatrâneasca frumos.

Îi zâmbeste satisfacut de raspuns si scotând un punmal mic,îi cuprinde palma si o inteapa în deget.O picatura de sânge care curge pe hârtia alba o face sa se înroseste imediat iar aceasta dispare la o pocnitura din degete.
Fara sa mai stea pe gânduri mama îsi daruieste vesnicia sufletului unei suferinte eterne în iad în schimbul unei vieti lungi a fiului ei.
Ceea ce nu stia ea de fapt este ca schimbul va fi facut direct,nu va apuca sa îsi vada fiul crescând si nici nepotii nu si v-a cunoaste pentru ca moartea o pândeste în umbra.

O vad si ma cutremur si cu toata forta ma desprind de Gabriel.

Sunt tot în atelier,zac pe podea cu obrajii udati de lacrimile care îmi curg necontrolat.

-Acum vezi cu ce se ocupa iubitelul tau?

-Vreau sa pleci...strig la el printre suspine.

-O sa o fac,dar mereu te voi veghea din umbra Angela.

Si inainte sa clipesc o pala de vânt îmi zvânta fata ca o atingere iar Arhanghelul dispare.

Iau ceea ce a mai ramas din cartea mea si dau paginile arse una dupa alta.Nu mai ramasese aproape nimic de descifrat dar desenele pe jumatate arse descriau toate imaginile pe care Gavril tocmai mi le-a aratat.