Când Diavolul Iubeste

Capitolul 21

Deschid încet ochii si tot ceea ce vad la început este culoarea rosiatica a focului din fata mea.Trag de ploape si încerc sa le ridic în totalitate desi ma ustura ochii îngrozitor.
Când reusesc sa descifrez ce se afla în jur,ma ridic brusc în fund si strângându-mi genunchi la piept îi înconjor cu bratele vrând sa ma protejez într-un fel.
Privesc speriata întorcând capul mecanic în toate directiile.Sunt cuprinsa de un sentiment amestecat de frica,furie si singuratate.
Întradevar sunt captiva în iad?!ma întreb în gând aducându-mi aminte de locul unde ma aflu.

Clipesc rapid ca sa ma pot obisnui cu semiîntunericul din încapere.Lumina facuta de focul din semineul macabru si cele cateva lumânari aproape topite ce stau aprinse deasupra lui nu fac fata in bezna apasatoare.Acest asazis semineu arata mai mult ca o grota formata în piatra si acoperita de stalactite si stalagmite asemenea unor dinti ascutiti în care mocneste tacut o flacara continua fara sa fie vreun lemn sau jeratic.

Respit încet aerul înabusitor ca sa ma pot linistii si ma târasc la marginea patului simtind sub palmele mele finetea asternutului dintr-un satin de culoarea vinului.Îmi plimb pentru putin timp mâinile pe el si ma gândesc cum ar fi fost sa ma trezesc goala ,printre asternuturi, în bratele lui.
Se pare ca Iadul se joaca deja cu mintea mea si îmi da gânduri obscene însa acestea dispar rapid când dau cu ochii de tablia patului care arata de-a dreptul înspaimântator.
Ma ridic în picioare sa o pot vedea în ansamblu si sa îmi dau seama cu ce as putea sa o asociez.
Tablia pare a fi un cap de demon desprins din  filmele de groaza din a carei gura iese o saltea foarte confortabila pusa pe limba acestuia care se prelungeste pâna spre capat cu vârful ridicat.Colti ascutiti sunt dispus de o parte si de cealalta în asa fel încât încadreaza patul.
Doi ochi imensi ce am impresia ca ma privesc,stralucesc ca doua nestemate în dansul onduit al focului.Arata ca cele mai rosii si scumpe rubine.

-Groaznice gusturi pentru design...spun ca pentru mine si abea apoi realizez ca acesta este dormitorul unde se odihna însusi Satana iar eu sunt in iad.

Iau la pas întreaga camera sa pot vedea si restul.Multe lumânari unele deja topite altele inca neaprinse de culori inchise sunt plasate peste toate obiectele de mobilier si îmi imaginez ca aici jos este singura sursa de lumina.Îmi trec degetele peste fiecare în parte pâna ajung în fata unei oglinzi imense cu acelasi designe ireal de îndraznet si înspaimântator.Rama ei era din lemn masiv sculptat cu scene în care trupurile goale ale unor oamneni îngroziti se rugau pentru mântuire chinuiti de ceva.
Ma privesc si ma minunez cât de mult ies în evidenta cu tinuta mea înca alba pe fundalul de rosu închis din spatele meu.
In reflexia ei vad si usa înalta si zdravene de la intrare.

Mânata de curiozitate ma apropii si observ ca este împartita în doua bucati,construita din acelas lemn ca si rama si sculptata în întregime cu diverse scene obsesive si macabre.Ma stradui sa trag de zavorul ce le strajuie pe mijloc dar nu reusesc nici macar sa îl clintesc asa ca îmi lipesc urechea încercând sa aud ce este dincolo de ea.
Stiu ca atunci când Lucian m-a adus,sunete înfioratoare se auzeau cu ecou si încerc sa îmi imaginez cum ar fi în afara acestei camere.

Ma las pagubasa si dupa ce ma mai plimb putin prin încapere ma asez din nou pe pat.
Gândul îmi zboara fulgerator la viata mea de dinainte când eram doar eu,o fata ștearsa si neînsemnata care încerca sa iasa în evidenta prin faptele bune si ajutându-i pe ceilalti iar ironia sortii a facut ca totul sa îmi fie rasplatit cu o vacanta în iad.

Nu stiu nici macar cât este ceasul sau când Lucian se va întoarce sau daca timpul are vreo valoare în aceasta lume.

Ma întristez imediat când ma gândesc la mama si tata.Oare daca o sa mor sufletul meu va ramâne pe veci captiv aici?!...asta înseamna ca nu voi mai avea sansa sa îi întâlnesc nici macar o data în Rai.
Pentru ca desi nu credeam în asa ceva stiam sigur ca sufletele lor mult prea curate sunt într-un loc mai bun.
Chiar daca i-am pierdut în urma cu câtiva ani buni nu m-am împacat niciodata cu gândul ca nu o sa îi revad cândva.
Si abea acum realizez ca si atunci aveam un înger pazitor,altfel nu îmi explic cum de eu am fost singura care a supravietuit din cumplitul incendiu.
Mereu mi-am spus ca asa a fost soarta mea dar cineva mi-a dat un imbold sa ma îndrept spre usa pivnitei,sa cobor si sa ma acopor cu patura aceea uda pâna m-au gasit pompierii.

Am scapat din flacari atunci dar se pare ca tot la ele ma întorc.Ce ironic este destinul cu mine.

Las lacrimile ce îmi inunda ochii sa curga pe obraji necontenit si suspin usor.Nu stiu pentru cât timp m-am tot framântat pentru ca la un momentdat somul si-a facut din nou aparitia.

Cateva ore mai târziu sunt trezita de sunetul stomacului meu iar narile îmi sunt dezmierdate de un miros îmbietor de mâncare.Am impresia ca visez si vreau sa apuc macar sa gust ceva.

-Buna dimineata frumoaso,cred ca îti este foame dupa cum protesteaza stomacul tau.

Vocea lui ma trezeste la realitate.Cand ma dezmeticesc dau cu ochii de chipul frumos ce sta asezat la marginea patului cu o tava plina cu bunatati.

-Buna...rausesc sa zic cu glas ragusit înainte sa iau de pe tava o bucata aburinda de pâine prajita.Ce te uiti,sunt lihnita...continui mestecând.

Îmi zâmbeste dragalas si împinge tava langa mine.
Ma ridic asezându-ma turceste în fata ei si nu stiu cu ce sa încep.
Când îl vad ca se pregateste sa plece ma blochez si îl privesc speriata.

-Nu ma lasa singura...zic si îl prind de mâna.

-Ma întorc imediat...ma linisteste el.Am uitat sa îti aduc câteva schimburi.

-Bine...zic si îmi vad mai departe de bunatatile din fata mea.

Nu dureaza mult si se întoarce cu o geata pe care o aseaza pe fotoliul negru din catifea de langa masuta de cafea.

-Ai aici tot ce îti trebuie.

Ma dau jos din pat si ajungând în dreptul lui arunc o privire scoțând pe rând ce se afla în ea.
Rosesc când vad lenjeria intima din dantela...nu cred ca am purtat asa ceva în viata mea.

-Este suficient?!Daca mai este nevoie de ceva ma anunti.

-As avea nevoie de o periuta de dinti si de o baie lunga,sau macar de un dus.Atmosfera este destul de încinsa aici...încerc sa fac o gluma.

Ma priveste serios si îmi dau seama ca am fost destul de ironica remarca mea.

-Baia este aici...

Si dând din mâna,o usa apare de nicaieri iar când se deschide ramân uimita.Din doi pasi sunt în camera racoroasa din granit.Totul este decorat  la fel de sumbru si creepy dar nu ma deranjaza având în vedere ca am nevoie urgenta de un duș.

Cada este mare si neagra,la fel si podeaua.Sunetul unei ape curgand ma îmbie si înaintez.Vad dupa un perete din roca cum curge apa din tavan.
Ma descalt si ajungând în dretul acesteia o las sa curga peste mine.
Raceala ei ma face sa tresar la începul apoi ma obisnuiesc.

-Nu te dezbraci...zice el soptit.

-Nu acum..spun si înainte sa reactioneze îl trag sub jetul placut.

Ma fixeaza cu privirea si vad în ochii lui vâlvataia.Fara sa mai stau pe gândri îl sarut.Mâinile lui îmi cuprin talia si ma trage mai aproape lasându-se purtat de senzatie.

Nu stiu cât de pregatita sunt dar mintea mea nu mai vrea sa gândeasca iar corpul meu cerseste cu disperare atingerea lui si ma las prada simturilor.