Când Diavolul Iubeste

Capitolul 2

Doua decenii mai tarziu.....

Iadul ma facut sa ma adaptez si sa învat taina înselaciunii, sa iau chipuri diverse pentru a pacali firavele fiinte muritoare care jinduiesc constant dupa avere,fericire si desfrâu.Sunt atât de disperati încât sunt în stare sa îsi vânda sufletul diavolului doar pentru a realiza ceva cu viata lor mizera.
Cele mai bune suflete sunt însa cele disperate,cele care se agata de scurtul fir al vietii sau rasuflarea divina a mamei atunci când copilul ii este incurabil.Ea si-l da de bunavoie drept rasplata pentru pruncul ei dupa ce îl implora pe Dumnezeul ei sa o ajute,eu sunt singurul care poate face o minune în timp util si toata lumea câstiga...mai mult eu dar asta este si partea buna.

Pot sa fiu cine vreau,în ce loc vreau si mai mult de atât nimeni nu îsi poate da seama ca o data cu semnarea contractului îsi semneaza propria sentinta eterna.

Mirosul de pacat ma îndruma catre bordelul de peste drum unde un barbat pe jumatate dezbracat striga în gura mare ca a fost jefuit de catre prostituata care îl îmbrânceste afara.Se uita la portofelul gol si îi citesc dezamagirea din ochi.Se gândeste ce o sa îi spuna nevestei sala si celor trei copii când se va întoarce acasa falit.
Cu pasi lenti ma îndrep spre el si iau chipul de care are nevoie sa îi alunge suferinta.Dupa ce îmi petrec un brat dupa umarul lui si îi captez atentia,încep sa îi soptec la ureche lucruri pe care doreste sa le auda.

-Linisteste-te,banii vin si se duc dar placera ta ramâne.A fost o noapte de vis in care ti s-a îndeplinit fiecare placere,fiecare fantezie...nu ar trebui sa regreti...din contra...

Îmi da aprobator din cap dar exista un ,,dar" în privirea lui.

-Nu-i problema,pot sa câstigi bani grei si sa nu mai duci problema zilei de mâine...

-Cum?!întreaba cu glas deznadajduit.

-Trebuie doar sa îmi ceri asta,sa o spui cu voce tare si sa crezi.

-Vreau....vreau sa am bani si sa nu mai duc grija lor niciodata.Sa îmi bucur sotia si sa le dau copiilor tot ce si-au dorit...Ce trebuie sa fac?...si glasul îi prinde culoare.

-Nimic special ti-am spus...trebuie doar sa vrei iar atunci când vei murii sufletul tau îmi va apartine mie.

-Prea putin ma intereseaza ce se întâmpla cu sufletul meu dupa ce mor daca voi traii ca un bogatan pe acest pamânt...spune si sclipirea banilor i se iveste în ochi.

-Ok,atunci întelegerea a fost facuta...zic si întind mâna catre el.

Acesta o cuprinde ferm iar zâmbetul i se largeste pe fata.

-Si acum?!Unde sunt banii mei?

-Ia-ti mai întâi sacoul si pe urma vei merge la ghiseul de loterie de pe colt si vei cumpara un loz cu banii astia...zic punându-i bacnota în mâna.

-Si de unde pot sa fiu sigur ca voi câstiga si nu ma pacalesti?

-Pentru ca eu ma tin de cuvânt.

-Ai aparut ca un înger sa îmi pazesti calea.

-Exact ca un înger...zic rânjind.Acum du-te sa nu îti cumpere altcineva norocul.

-Am plecat...spune vesel.

-Ne vedem curând...îl asigur.