Când Diavolul Iubeste

Capitolul 20

-Sunt în iad?ma întreaba în soapta.

-Da...spun fara sa mai lungesc raspunsul.

-De ce m-ai adus aici?

Si vad cum se schimba la fata asteptând sa auda adevarul din gura mea.
Nu îmi placea sa o vad confuza si tematoare pentru ca stiu ca voi face tot posibilul sa nu se simta asa.

-Ca sa te pot proteja...E putin mai complicat de atât dar promit ca îti voi dezvalui totul...încerc sa o linistesc.

Da aprobator din cap si înainte sa îsi strânga ploapele,vad micile cristale ce stralucesc în ochii ei, gata sa cada.
Cuibarita la pieptul meu,tresare la fiecare sunet pe care îl aude si ma strânge mai tare în brate speriata.Eu sunt obisnui,urletele disperarii sunt o alinare pentru timpanele mele dar pentru ea este ceva înspaimântator asa ca ma apropii cu buzele de urechea ei si încep sa îi fredonez un cântec vechi pentru a o disteage de la haosul din jur.

O data ajuns în camera mea,îi asez trupul molesit pe pat si ma îndepartez câtiva pasi ca sa o privesc.
Doarme atât de frumos,este atât de inocenta si acum este doar a mea.
Se potriveste atât de bine în patul meu,dormind pe perna mea...
Îmi ling buzele pofticios si încerc sa îmi alung gândurile necurate ce pun stapânire pe trupul meu.
Chiar daca se afla în iad nu va fi obligata sa faca ceva din ceea ce nu îsi doreste.

Parasesc încaperea ca sa îmi distrag atentia.M-as fi bagat langa ea si as fi devorat-o ca pe cel mai delicios pacat.I-as fi explorat fiecare parte a corpului neexplorata si m-as fi înfructat din nectarul esentei ei,însa trebuie sa am rabdare.Angel nu ma va ierta niciodata daca îi patez sufletul fara consimtamântul ei.

Când ma dezmeticesc,dau piept cu realitatea.Forfota din împaratie ma face sa îmi doresc sa ma întorc imediat,dar mai mult ca oricând simt nevoia sa ma impun si sa tatonez terenul pentru când Gaap si Belial vor afla cine este oaspetele nostru.Nu voi putea sa tin secret prea mult timp prezenta ei.
Cu siguranta nu vor fi prea încântati dar aici eu sunt stapânul si nu au decât sa se supuna altfel nu stiu ce sunt în stare sa fac.Poate o temnita de lava sa îi potoleasca.

Dupa ce iau la pas întreg regatul,ma retrag asezându-ma pe tron si asteptând ca cei doi sa îsi faca aparitia.
Angel nu se va trezi prea curând dar atunci când o va face vreau sa fiu lânga ea.

Momentul nu întârzie sa apara.Vocile lor se aud din ce în ce mai aproape asa ca ma ridic sa îi întâmpin.

-Pari binedispus Împarate,carui fapt se datoreaza asta?!spune Gaap.

-Voua bineînteles...le zic si punându-mi bratele peste umerii lor îi ghidez spre Groapa Sufletelor.

Le privesc cu coada ochiului trufia de pe chipuri si zâmbesc.Mai întâi de toate trebuie sa le câstig si mai mult încrederea si lingusalea este primul pas.

-Multumit de efortul nostru Stapâne?...mi se adreseaza Belial.

-Nu se putea mai bine de atât...Ce ziceti daca asta seara v-ati distra putin.Sa lasam sufletele sa se odihneasca si voi sa aveti o pauza de la munca...le spun zâmbind.

Ma privesc mirati dar le vad încântarea pe fata.

-Nu mai spuneai o data asta...râde Gaap batându-ma pe umar.

-Sa ne distram pâna în zori cu desfrâu,panarame si jocuri de noroc atunci,stiu un loc numai bun pentru asta...adauga Belial.

Si amândoi pasesc în fata mea deschizând portile iadului.

-Da tu nu vi?spun în sincron atunci când vad ca nu îi urmez.

-Eu ma simt cam obosit,am nevoie de odihna ca mâine sa fiu macar eu în forma...le rânjesc cu subânteles.

-Ai dreptate,cineva trebuie sa mai si munceasca,nu putem sa tragem chiulul toti o data...ma aproba Gaap.

Înclin din cap aprobator si astept cu nerabdare sa paraseasca iadul.

Când zgomotul încuietorilor se aude ma rasucesc pe calcâie si pornesc grabit spre locul unde ma asteapta micuta meu adormita.
O nerabdare îmi invadeaza înauntrul cu fiecare pas.
Angel e capabila sa trezeasca în mine sentimente de mult stinse doar cu prezenta ei aici,nu stiu în ce ma poate transforma daca ma accepta în viata ei si ma tem.

Ramân pentru un moment în fata usii si trag tare aer în piept.Trebuie sa îmi gasesc cuvintele si sa îi formulez o poveste frumoasa,nu vreau sa o dezamagesc.Cu siguranta o sa fie bulversata si speriata.

Pun mâna pe clanta si rostesc cuvintele de dechidere.

-Lucifer...suntem atacati....se aude glasul ragusit a lui Belial din spatele meu.

Zavoresc rapid încaperea si îl urmez la suprafata.

Nu mare mi-a fost mirarea sa îl vad pe Gavril aruncând fulgere în stânga si în dreapta mai furios ca niciodata.

-Da-i drumul lasule...striga cât îi tin plamânii.Las-o sa aleaga,e dreptul ei.

O stare de nervozitate ma cuprinde.Nu e momentul ca Gaap si Belial sa afle ce se ascunde sub acoperisul nostru, asa ca ma apropii rapid de el si fara sa stau pe gânduri îmi înfig mâna în gâtul lui trântindu-l la pamânt.

Nu apuc sa îi dau si o a doua lovitura ca Mihail împreuna cu Haniel si Rafael îsi face aparitia.

-Ne ocupam noi de aici diavole...spune împunator Mihail.

Ma desprind de Gavril care ma priveste ucigator si ma îndepartez.

-Ai grija de odrazla asta obraznica.Data viitoare nu mai raspund de faptele mele...zic amenintator.

În urmatoarea clipa nu lasa în urma lor decât o dâra de lumina iar eu încerc sa revin cu picioarele pe pamânt.

-Ce a fost asta Stapâne,despre ce vorbea înaripatul ala?!ma întreaba banuitor Gaap.

-E nebun...îl asigur.Plodul asta mereu a vrut sa para mai breaz decât toata gloata.

Se uita la mine cu indiferenta dar stiu ca banuieste ceva.

-Cred ca petrecerea s-a terminat...Ar trebui sa ne întoarcem...se trezeste vorbind Belial.

-Petrecerea abea începe...
Le zic si sa par mai credul îi îndemn sa mergem împreuna spre desfrâul ce ne asteapta.

-Nu mai esti obosit?!insista sa ma descoasa Gaap.

-Iadul poate sa mai astepte doar eu îl conduc iar în cazul asta îmi pot acorda o zi de concediu legal...tin sa îi reamintesc apoi râd cu pofta si ei ma acompaniaza.

Nu stiu cum o sa ma descurc dar cert este ca aceasta va fi cea mai lunga noapte din viata mea pentru ca ea este acolo si ma asteapta iar eu sunt incapabil sa îi fiu aproape.