Când Diavolul Iubeste

Capitolul 29

Pentru a mia oara îmi spun în gând ca trebuie sa ma calmez altfel împaratia mea va ajunge o ruina...Iadul fierbe si eu o data cu el...
Cum este posibil sa dispara asa,daca mi-ar fi spus ce are de gând...daca mi-as fi dat seama...

-Gaappp.....strig cât ma tin plamânii si peretii se cutremura iar demonii încep sa fuga în toate directiile la fel ca șobolanii.

-Da Stapâne....zice umil facându-si imediat aparitia.

-Mai spune-mi o data cum s-a întâmplat?!spun apasat printre dintii înclestati.

Parca tot nu îmi vine sa cred povestea spusa mai devreme...nu are noima...nu are sens.Angel nu putea sa plece pur si simplu si sa îmi i-a linistea,ceva s-a întâmplat,cineva a permis asta...

-Ai mila stapâna caci nici unul nu are vina...începe ridicând mâinile rugator în sus.....Ti-am mai spus,pur si simplu te-am urmat imediat ce ai iesit pe portile împaratiei pentru ca si noi trebuia sa ne atingem norma,nu putem sa lasam toata munca grea pe umerii tai.Probabil ca ne-a pândit si a asteptat.Îti jur ca nu am vazut-o altfel as fi oprint-o imediat...

-Nu te cred...zic si simt cu flacarile îmi inunda ochii.
L-aș fâsia dar ma abtin strângând pumnii atât de tare încât imi strapung carnea cu unghiile doar ca sa nu îl transform în bucatele mici.

-Este purul adevar Împarate...adauga Belial care se iveste din spatele lui Gaap imediat.Nici unul dintre noi nu a observat.Dar asta se întâmpla daca îi oferi prea multa libertate unei sclave...

Scancesc din dinti când îi aud remarca obraznica.

-Ajunge...ma rastesc imediat.Sclava sau nu,voi aveati ordinul de la mine sa o paziti,sa o tineti aici în siguranta cât eu lipsesc...ragnesc iar flacarile se întețesc în jurul meu.

Îi vad cum se cutremura la furia mea ce o eman prin toti porii si înghenuncheaza în fata mea.

-Voi aveti de spus ceva?!...ma adresez demonilor ce se plimbau de colo colo agitati.

-Nu,nu,nu...nu stim nimic...se aud ca un cor pe mai multe voci distorsionate.

Simt furnicatur prin tot corpul iar imboldurile nervoase îmi provoaca palpitatii .Ridic mâinile cu un gest iar pamântul de sub ei se crapa lasând lava fierbinte sa îi îmbratiseze pe câtiva mai neatenti.Sfârâitul carnii lor si urletele de groaza acopera linistea dar nu îmi potoleste câtusi de putin vâlvataia din suflet.

-Te rugam Stapâne,ai mila de noi.Te vom ajuta sa o gasesti sau o vom aduce chiar noi în dinti daca este necesar...zice Gaap.

-Mi-au fost de ajuns serviciile voastre inutile.În aceste momente v-as exila pe amândoi dar Iadul are nevoie de slujitori.Ma voi duce chiar eu sa o caut,voi nu faceti decât treaba de mântuiala.

-Venim si noi Împaratia ta...adauga Belial.

-Nu vreau sa mai aud nimic...iar vocea îmi suna ca un tunet.Voi veti ramâne aici,iar când ma întorc vreau sa vad iadul colcaind de suflete,vreau ca nici unul sa nu vă scape printre degetele voastre alunecoase.S-a înteles...

-Daaaa Stapâne,da Împarate...se aude la unison.

Ma rasucesc pe calcâie si cu pasi mari ma îndrept spre camera mea sa ma pot linistii înainte sa încep cautarea.Daca am noroc si a gasito idiotul de Gavril înaintea lui Mihail este posibil sa fie teafara si în viata...daca nu...nici nu vreau sa ma gândesc.Ma voi razbuna crunt pentru asta indiferent de cine îmi va sta în cale.

Incerc sa o caut printre gânduri dar imaginea ei îmi este blocata total si furia îmi trece prin vene în valuri.
Îmi simt inima zdrobita si sufletul arzând si mai simt ceva rece ce mi se rostogoleste pe obrajii ridati.
Prind bobita de roua cu degetul si îmi privesc sclipirea transparenta ca de sticla.
Ma minunez si ma cutremur în acelas timp pentru sentimentul ce îl stârneste în mine,un fel de furie amestecata cu dor,putina frica,regret si durere învelita în pierdere a ceva mult prea pretios.
Oare diavolul a început sa sufere din iubire?!...ma întreb în gând.

Îmi scutur repede capul pentru a alunga din cap toate gândurile nefolositoare si îmi îndrept toata atentia la posibilitatile pe care le am sa îmi gasesc micul înger.

Voi rascoli pamântul în lung si în lat,chiar si cerul îl voi strabate iar daca va trebui sa îmi dau viata pentru a o gasi nu voi sta pe gânduri...oricum îi apartin înca de când a fost creata si încredintata mie.

Când ultima raza de soare s-a revarsat lasând loc întunericului am iesit din ascunzatoarea mea si m-am avântar spre înaltul cerului.Ajuns în fata casei sale m-am oprit pentru câteva secunde.
Tare mi-as dori sa fie aici si toata grija mea sa fie degeaba.

Usa se deschide cu un scârtâit grav ce îmi face pielea sa se zbârleasca.Praful acoperea cearsafurile albe cu care fusese învelite majoritatea obiectelor din încapere.Bezna facea totul si mai sinistru.
Dau o fuga pâna sus în dormitor si ma astept sa o vad ascunsa într-un colt iar atunci când îmi fac aparitia sa ma vada ca pe cea mai dulce scapare.Aproape ca zâmbesc la acest gând.
Împing usa iar linistea ma izbeste si îmi strânge stomacul când vad pustiul...nici urma de ea.

Aproape doi ani am avut-o în bratele mele si i-am dezmierdat trupul si mintea cu focul din mine iar acum totul a devenit un gol imens.
Închid ochii si mi-o imaginez cum alearga si ma îmbratiseaza,apoi palmele fine îmi mângâie obrazul si cu gura flamând îmi saruta buzele.
Îi deschid si tot ce vad este reflexia mea cea cândva divina, în oglinda.
Apuc obiectul dur de pe masa si îl arunc spre chipul frumos conturat.Acesta dispare într-o secunda cazând pe podea în cioburi mici si sclipitoare.

-O sa te gasesc...zic cu voce tare si deschizând aripile ma strecor ca un corb pe geamul deschis.

Ratacesc fara sens pe langa bariera invizibila a gardului înalt ce desparte Împaratia Cereasca de mine,poate Mihail sau Gavril îsi vor face aparitia într-un fel sau altul pe portile impunatoare.Ma multumesc si cu Haniel...

Nu as putea sa intru cu toate abilitarile mele,paza lui Petru este impenetrabila si foarte atenta.
Un cântec de voci alerte îmi atrage atentia si îmi ascutesc simtul sa pot distinge ceva.Pare a fi vocea lui Haniel iar cealalta cu siguranta glasul  fratelui meu mai mare,tonul lui de bariton nu poate fi confundat.

"-A plecat pur si simplu fara sa zica nimic si voi nu a-ti fost în stare sa ma anuntati iar acum a disparut fara urma,e de negasit?!

-Îti jur Mihail,asta este tot ce mi-a spus Rafael,eu nu am fost de fața iar el nu a banuit nimic.A trecut atâta timp de atunci,am crezut ca a uitat-o...

-Se pare ca nu...iar vocea îi suna nervos.Fiinta aceasta omeneasca trebuie scoasa din iad si stearsa de pe fata pamântului.Fugi si anuntal pe Rafail si Uriel dar fi discreta,nu vreau ca Tatal nostru sa afle ceva.Trebuie sa termin ce am început.
Petru,deschide portile ,am ceva de rezolvat...se adreseaza poruncitor."

Bariera vibreaza o data cu miscarea lenta dar dura a portilor....