Când Diavolul Iubeste

Capitolul 13

Simt ca încep sa ma sufoc în bezna creata si fara sa mai stau pe gânduri o iau spre iesire pipaind obstacolele ce îmi ies în cale.Cand ajung în hol încep sa alerg stiind ca drumul este liber.Am impresia ca o umbra ma tot urmareste si devin agitata întorcând capul în toate directiile.
Dezorientata ma ciocnesc de cineva si cad iar sangele îmi îngheata instant în vene.

-Auuuu...aud o voce cunoscuta si îi vad chipul în lumima slaba facuta de ecranul telefonului pe care îl tine în mâna.

-Santy...strig ca disperata in timp ce ma ridic.

-Angi esti aici...apuca sa spuna si îndreptându-se spre mine îi sar în brate.

-Daca ai stii câte mi s-au întâmplat...îi zic dintr-o rasuflare.

-Pe unde ai umblat toata ziua?!...spune îngrijorata în timp ce ma strange tare.Te-am cautat peste tot?!

-Îti povestesc pe drum...Hai sa mergem acasa.
Spun vrând sa scap cat mai repede de întunericul din urma mea.

O ploaie torentiala ne întâmpina.Dupa ce urcam în masina,abea daca ne permitea sa vedem drumul.Ne concentram amândoua pe parbrizul a caror stergatoare nu prea fac fata.

-Ce faceai la atelier la ora asta?ma întreaba mirata Santy.

-Dar cât este ceasul?!

-Este trecut de 12 noaptea Angi.

Fac ochii mari si îmi îndrept privirea catre ceasul din bord.Nici nu stiu când a trecut timpul.

-Unde îti ti telefonul ala?!Te-am sunat când am ajuns înapoi în club dar nu aveai semnal,apoi m-am întâlnit cu Gabriel ,vroia sa vorbeasca cu tine dar i-am spus ca ai plecat.

-Gabriel?!....zic mirata.

-Da,te cauta,nu stiu de ce dar a disparut imediat când a auzit ca nu esti cu mine.
Am fost la tine aseara dar nu erai,m-am gândit ca poate pâna la urma v-ati întâlnit si cine stie pe unde sunteti împreuna.De dimineata te-am sunat dar telefonul tau tot nu functiona asa ca te-am cautat din nou la tine.Usa era deschisa dar tu,de negasit si din nou te-am apelat...aceeasi poveste.Am venit la atelier cu gândul ca te gasesc aici si totul era închis.Am mers la cafenea nici acolo nu te-am gasit.Unde ai fost toata ziua?!

-Nici eu nu stiu exact....zic cu voce joasa.

-Tu faci misto de mine?!Am fost îngrijorata Angi,am crezut ca ai patit ceva...

Întind mâna si o cuprind pe a ei.

-Sunt bine,linisteste-te...încerc sa o calmez.

Ma priveste în ochi si da aprobator din cap.

-Ai sa îmi dai multe explocatii domnisoara,nu te las asa...ma ameninta rânjind.

Ramân pe gânduri.Ceva nu se lega totus în povestea spusa de prietena mea asa ca scot
din buzunar telefonul si încerc sa îl deschid dar în zadar, bateria este moarta de-a binelea dar ce mi se pare ciudat este faptul ca îmi amintesc bine când Gabriel m-a sunat si telefonul functiona,era dupa amiaza....nu m-am uitat la ceas dar soarele era sus pe cer de mult timp,cum de Santy îmi spune ca nu a putut sa de-a de mine toata ziua si cum este posibil sa fi fost la mine aseara si de dimineata si eu sa nu fiu!!!...Totul devine destul de straniu dar nu pot înca sa îi povestesc ceea ce am trait pana nu ma lamuresc eu ce a fost de fapt.

Ajunse acasa,fugim ca doua nebune spre veranda însa tot ude pâna la piele sfârsim.Apas clanta si constat ca Santy avea dreptate,usa este deschisa,sa fi fost atât de aeriana încât sa o uit asa?!
Acum nici nu mai conteaza...
Intram amândoua si ma grabesc catre baie sa aduc câteva prosoape.

-O sa fac un ceai de tei sa ne încalzim si sa ne calmeze putin starea...zice Santy.

-Multumesc,o sa urc sa aduc ceva de schimbat.Ramâi la mine nu?!

-Unde as mai putea sa plec pe furtuna asta?!râde ea.Si oricum cred ca ai nevoie de companie,am multe nelamuriri legate de comportamentul tau ciudat din ultima vreme.

-Nu e nimic ciudat si compania ta mi-ar face bine...o îmbunez eu.

Ne despartim în dreptul scarilor.Ea îsi face drum spre bucatarie iar eu urc sa ma schimb si sa îi aduc si ei ceva de îmbracat.
Deschid usa camerei si aceasta scârtâie încet.Am impresia ca vad o umbra atunci când un fulger lumineaza camera si totus pasesc în încapere.
Înaintez cu inima strânsa cât un purice si nu apuc sa mai fac un pas ca îi simt respiratia calda în ceafa.

-Esti aici...zic stiind ca este el.

-Te astept de ceva timp...îmi sopteste aproape de ureche si ma trec fiori.

-Dar nu te-am chemat...

-Esti sigura...spune în timp ce îmi prinde talia cu palmele.

Încep sa ard ca o torta pe interior,nu stiu ce puteri are dar atingerile lui ma înfierbânta la propriu.Simt ca ma topesc când îsi lipeste pieptul tare de spatele meu si ma saruta pe gât.Buzele lui aproape ca ma ard,au o caldura aparte,placuta,ademenitoare.
Respir sacadat si ma las purtata de dorinta ce pune stapânire pe mine.

Îsi strecoara o mâna pe sub tricoul ud si îmi mângâie abdomenul,apoi urca din ce în ce mai sus cu miscari lente pâna ajunge în dreptul sânului meu.Îl cuprinde cu palma facându-ma sa gem usor.

-Îti place?!...ma întreaba încet.

-Aha...reusesc sa zic în timp ce îmi musc buza de jos sa nu dau voie sunetelor ce îmi stau în gât sa iasa.

-Mai vrei...continua în timp ce îmi saruta umarul.

Nu mai sunt în stare sa îi raspund,sunt dominata de senzatiile ce mi le transmite.

-Angi esti bine?!se aude vocea lui Santy de la parter dar nu pot sa îi raspund.Nu vreau sa se termine.

Pasi grabiti se aud pe scari si realizesc ca prietena mea tocmai urca.
Nu apuc sa ma întorc spre el sa îi întâlnesc privirea,ca dispare imediat lasându-ma ravasita în urma lui.

Cand Santy ajunge sus primul lucru pe care îl face este sa aprinda becul.Lumina ma loveste ca un laser si îmi astup ochii.

-Ce faci aici pe întuneric Angi?!

-Aaaaa....îti caut ceva de schimb...zic fâstâcita.

-Cu lumina stinsa ce naibi sa vezi.Începi sa ma speri fata.

Îi zâmbesc ca sa o linistesc putin dar ea ma priveste nedumerita încontinuare.

-Situatia e înfricosatoare,serios...continua.

Luând în zbor de pe scaun pijamalele ce se aflau acolo i le înmânez si trecându-mi bratul dupa gâtul eu o ghidez dupa mine înapoi în sufragerie.

Trebuie sa inventez o poveste ca sa o linistesc,altfel Santy va scormonii pâna va afla adevarul de la mine si nu sunt sigura ca poate sa îi faca fata.