Când Diavolul Iubeste

Capitolul 12

În zadar încerc sa îmi ridic capul de pe perna,îl simt atât de greu ca o piatra de moara,asa ca pe bâjbâinte caut telefonul sa pot vedea cât este ceasul.
Ma loveste brusc realitatea când constat ca nu este la locul lui si deschizând ochii larg,ma ridic în fund privind debusolata în jurul meu.Sunt acasa dar nu stiu cum am ajuns aici.
Draperiile sunt trase însa razele puternice ale soarelui patrund prin crapatura mica lasata la imbinare, semn ca este destul de tarziu.
Ma privesc si vad ca sunt îmbracata cu vechile mele pijamale.Ciudat pentru ca nu le-am mai purtat de mult.

Încerc sa îmi amintesc ce s-a întamplat dar totul este în ceata din clipa în care am ramas în mijlocul padurii.Se pare ca sufar de un episod zdravan de amnezie.

Tot posibilul ca telefonul meu sa fie înca acolo,cel care m-a gasit si m-a adus acasa se pare ca a omis totusi ceva...cu siguranta eu singura nu puteam sa ajung.

Ma dau jos din pat si ma îndrept cu repeziciune spre baie.În dreptul chiuvetei îmi pipai capul dureros si gasesc un cucui ,atunci îmi aduc aminte de unde l-am capatat.Ma privesc în oglinda si ca un flesh o multime de imagini mi se deruleaza în minte mult prea repede ca sa le pot întelege.Tot ce disting sunt lumini diferite.Unele de un alb rece,ca niste sfere stralucitoare precum stelele noaptea si una ca un glob de lumina rosiatic precum focul.
Simt cum pielea imi capata culoare doar când ma gândesc la senzatia ce o avusesem atunci si un fior de fierbinteala începe sa îmi curga prin vene pana în pântec.Încerc sa îmi reglez respiratia iar mintea imi este ocupata de lumina aceea rece care îmi face pielea sa reactioneze ca un frison.
Ma dezmeticesc abea dupa ce îmi stropesc fata cu apa.

Coborând la parter imi caut rochia ce o purtasem aseara si pantofi dar nu îi gasesc nicaieri.Fug rapid în dressing si trag pe mine ce îmi pica în mâna.O pereche de pantaloni scurti si un tricou lejer vor fii perfecte pentru arsita de afara.Ajunsa in dreptul usii,ma încalt cu tenisi si pornesc pe jos spre drumul care duce în padure.Cu putin noroc telefonul meu este înca acolo,trebuie sa îl gasesc.

Merg ca o nauca pe strada si fara sa imi dau seama dau peste o batrânica ce trecea linistita pe langa mine,lovind-o din greseala cu umarul.Aceasta ma prinde de mâna si privindu-ma în ochii pare îngrozita.

-Ai fost sortita diavolului...spune cu o voce vibranta si soptit prima data.

Apoi când ma desprind tematoare de ea îndepartând-o,aproape ca striga dupa mine...

-Tu aparti lui Satana...si scuipând în urma mea începe si îsi face frenetic cruce.

Maresc pasul ca sa dispar cât mai repede din aria ei vizuala ,tocmai de nebuna asta nu vroiam sa am parte acum când psihicul meu este deja șubrezit.
Grabita intru pe poteca ce duce în padure.Mirosul umed îmi invadeaza narile si starea de greata îmi da spasme în stomac.Îmi ridic mâna în dreptul gurii si ma sprijin de un copac închizând ochii pentru un moment.

El e acolo...îl vad atât de clar cum vad si portile imense cuprinse de flacari ce ies falnice din crapatura adânc formata în pamânt.Ma izbeste un sentiment de disperare când deschid ochii iar imaginea dispare si împinsa de curiozitate încep sa alerg catre locul cu pricina.

Ajunsa la capatul drumului dau de bucata de pajiste pustie si ma uimeste frumusetea ei.Îmi amintes ca si sub lumina lunii arata ca desprinsa din basme dar acum iarba proaspata de un verde intens este înca stropita de roua.Bobitele de apa stralucesc ca diamantele sub razele soarelui.
Ma descalt si pasesc pe covorul natural ce se întinde în fata mea,ma întind pe spate în ciuda racelii ce o simt sub mine si uit pur si simplu de ce ma aflu aici, cand soarele îmi mângâie blând fata.