Plecarea lui m-a marcat si m-a lasat goala pe dinauntru.Nu credeam ca este posibil sa sufar atât de tare dupa o persoana pe care nici macar nu o cunoasc bine si nici nu mi-am petrecut atât de mult timp cu ea dar se pare ca dragostea nu te întreaba,ea doar te loveste si în cazul meu lovitura a fost destul de dura.
Zilele trec fara noima,doar noptile îmi mai alina din durere si dor.
Îl visez dar nu tot timpul,uneori am impresia ca a uitat sa mai apara iar dimineata ma trezesc cu obrazul patat de lacrimi.
Viata trece pe langa mine mergând mai departe dar parca eu m-am înpotmolit.Tot ce a reusit Lucian sa ma faca sa simt,acum sta ascuns într-un loc întunecat din inima mea.
Oricât am încercat sa îl uit si sa îl alung din gândurile mele...nu reusesc.
Ma bucur ca un copil dupa o seara în care îl visez si desi stiu ca ce traiesc este o viata paralela si nu este reala ma multumesc si cu atât.
În serile când nu apare,zilele mi se par mai lungi ca niciodata si ma cuprinde o teama cumplita pe care nu reusesc sa o înteleg.
Tresar când telefonul suna si aproape ca scap ceasca de cafea din mâna.
Dupa ce o asez pe masa raspund apelului insistent.
-Buna ziua...ma saluta vocea si un fior îmi strabate corpul.
Avea un timbru melodios,chiar angelic pot sa spun.
-Buna ziua...zic si astept ca persoana sa se prezinte.
-Am facut rost de numarul tau de telefon de la o prietena...continua misteriosul de la celalalt capat al firului.
-Cu cine am onoarea?!întreb dar el continua de parca nu ma aude.
-Vreau sa cumpar întreaga colectie de tablouri din expozitia ta,dar as vrea sa mi le înmânezi personal.
-Ăăăăăă....spun nedumerită stiind ca am refuzat dupa expunere sa le mai vând,pastrându-le pentru mine.
-Tablourile nu sunt de vânzare...îl înstintez.
-Pacat...mi-as fi dorit sa intre în posesia mea macar unul dintre ele.
-Îmi pare rau...
-Nu poti sa te mai gândesti?!insista.
-Din pacate nu,am luat o decizie si e finala.
-Nici daca suma va fi dublata?
-Domnule nu insistati,v-am spus ca tablourile vor ramâne doar pentru mine...zic enervata.
-Îmi cer scuze...spune cu acelas timbru placut si parca vocea lui îmi alunga furia.
-Dar totusi am putea sa ne vedem,poate le mai pot admira macar o data în privat,bem o cafea,împartasim experiente...
-Nici macar nu v-ati prezentat,cum as putea sa ma întâlnesc cu un necunoscut?
-Scuzele mele domnisoara,Gabriel este numele meu.
-Încântata domnule Gabriel,cred ca pe al meu îl stiti deja.
-Îl cunosc foarte bine dar insist sa ne tutuim,suntem aproape de vârsta apropiata.
-Stiti cam multe lucruri despre mine.
-Si cred ca mai am multe de descoperit...continua el misterios.
CITEȘTI
Când Diavolul Iubeste
FantasyPura si inocenta asa a fost pâna s-a îndragostit de el.... "-Vreau sa îti vad adevarata fata... -Crezi ca m-ai mai iubi?! întreaba printre dintii înclestati si vad ca îl deranjaza propunerea mea. -Te-as iubi oricum...spun desi sunt co...
