Când Diavolul Iubeste

Capitolul 4

Desi fragmete din viata mea trecuta îmi apareau mereu le ignoram în totalitate,pâna azi...
Am început sa unesc piesa cu piesa ca într-un puzzle fiecare bucatica de amintire si mi-am dat seama cine este de fapt fata pe care am întâlnit-o.
Prea brusc si ca un adevarat taifum mi-a trecut prin sufletul negru lasând o dâra luminoasa.Cu o simpla privire mi-a patruns direct în inima ,ca râia.
Legatura mea cu ea era puternica,asta stiu sigur pentru ca mi se încinge sufletul doar când ma gândesc la ea,dar nu îmi pot aduce aminte chipul ei de demult.Mi-a fost sters din memorie voit.

Încerc un mic truc si o gasesc printre vise,singura,ratacita si o prind.
Cu palmele o cuprind si simt socuri electrice prin tot corpul.
Cuvinte pe care doreste sa le auda i le soptesc la ureche si îmi vine sa îi devorez pielea fina si dulce cu gura flamânda dar din negura apare Gavril si ma alunga cu o bataie puternica de aripi facându-ma sa renunt.

Ma dezmeticesc cu greu o data întors în dormitorul meu.Scrâșnesc din dinti de furie si sunt disperat sa gasesc o solutie.
Trebuie sa o fac sa ma doreasca si sa ma cheme în visurile ei,în viata ei...daca am acordul ei Gavril nu va mai putea face nimic.

Rânjesc ca prostu si sunt sigur ca planul meu va functiona,nu are cum sa de-a gresi.
Am fost o data îndepartati unul de altul dar acum nimeni nu îmi va mai sta în cale...nici macar Arhanghelul ei.
A fost scris ca drumurile noastre sa se intersecteze de o divinitate mai mare decât EL iar acum eu îmi sunt propriul stapân,nu îmi mai da nimeni ordine pe cine sa aleg.

Ma plimb prin împaratie si încerc sa îmi formez un plan.Stiu chipul care i-a placut,cunosc arta seductiei,mi-ar fi fost mai usor cu oricine dar când e vorba de ea simt o slabiciune apasatoare.

Urlu ca disperatu cu pumnii strânsi iar flacarile Iadului se întetes pârjolind totul în cale.

-O noapte agitate împarate?!spune vocea din spatele meu si ma întorc.

-Nu chiar...nimic sa nu aiba vreo rezolvare.

-Ai aflat si tu?!E forfota mare printre înaripati....zice Belial.

Ridic o sprânceana întrebator iar el continua.

-A fost dublata paza la suprafata,i-am auzit vorbind ca multe suflete nu mai ajung stii tu unde....si face semn cu degetul în sus.

-Înseamna ca ne facem bine treaba si se tem...Fiintele alea ignorante nu se pot solidifica în fata oamnenilor nu pot fi vazuti,dar noi putem.Continua tot asa Belial ,lumea oamenilor ne apartine si putini pot fi salvati.

-Am înteles stapâne...si dupa o plecaciune dispare printre scântei.

Ramas singur ma gândesc sa iau înfatișarea gingasa si sa ies la suprafata.Simt ca e nerabdatoare sa ma cunoasca mai bine.

~•~•~•~•~

-Ai de gând sa te aranjezi si tu putin si sa iesim la vânatoare?...striga la mine Santy în timp ce eu ma spal pe dinti.

Îmi clatesc gura si dupa ce ma sterg,ies sa dau ochii cu ea.

-Crezi ca mie îmi arde de vânatoare...

-Deja ti-ai luat gândul de la el sau astepti ca Îngerul Cazut al Angelei sa bata la usa..pune ea niste ghilimele în aer iar eu o privesc de la balustrada.