Când Diavolul Iubeste

Capitolul 27

O stare de lesin imi invadeaza corpul iar privirea mi se întuneca.
Nu mai apuc sa întreb îngerul ce vrea de la mine...

Nu stiu cat a durat calatoria mea.M-am trezit stând ghemuita pe podea într-o camere mult prea luminata si racoroasa iar prima impresia a fost ca am sarit din put în lac.

Dupa atâta timp petrecut în  întunericul iadului,ochii mei abea daca se pot obisnui cu lumina orbitoare din acest loc ce seamana cu o pestera plina de cristale stralucitoare albastre iar aerul tare,racoros si curat ma ameteste cand încerc sa îl trag în plamânii mei ce au respirat doar aer cald si rarefiat în ultima vreme.Fac un efort colosal sa respir putin câte putin ca sa îmi obisnuiesc plamânii cu noua atmosfera,nu as dori sa ma îmbonlavesc de vreo pneumonie tocmai acum.

Cercetez încaperea cu privirea apoi ma ridic în capul oaselor si imi frec pielea zbârlita de pe brate ca sa ma pot încalzi.

-Ti-e frig?!...se aude o voce din spatele meu si ma rasucesc pe calcâie.

Gabriel sta acum în fata mea cu o haina de blana alba pe brate...Îmi încolacesc si mai tare mâinile în jurul meu si continui sa îl privesc tacuta fara sa raspund la întrebarea lui.Eram furioasa.

-Se pare ca excursia în iad te-a învatat sa fi tare nepoliticoasa.

-Asa se pare,dar nici Raiul nu prea te educa dupa cum se vede.De ce m-ai adus aici?!

-Sa te tin în siguranta.

Un hohot de râs isteric îmi iese pe gura,cât de ironica putea sa fie situatia.

-Si ce te-a facut sa crezi ca sunt în pericol?!

Se apropie de mine,oprindu-se la doar câtiva centimetri de fata mea.Respiratia divina si calduta îi îmbujora obrajii.

-Stiu ca îl iubesti pe diavolul ala...scuipa cuvintele printre dinti.Dar eu sunt mai bun ca el,pot sa îti ofer o alta viata departe de aici,undeva unde nimeni nu ne poate gasi.

-Eu mai am vreo viata a mea?!întreb ironic.În ultimul timp nu fac decât sa fiu moneda de schimb a cuiva.

-Ai putea sa ai daca ma alegi pe mine...zice în timp ce îsi înclesteaza mâna pe bratul meu.

-Si daca refuz....arunc vorba repede si fac o pauza sa îi vad reactia....si nu aleg pe nici unul dintre voi.

-Nu se poate...zice si se desprinde brutal de mine.Oricum suntem închisi aici,nu poti sa iesi si nici eu nu o pot face.Suntem amândoi prizonieri,asa ca ai face bine sa te impaci cu ideea, eternitatea dureaza mult.

Îl privesc cu ochii mari si simt un gol în stomac.Sunt condamnata sa îmi petrec tot restul vietii mele într-un loc ca asta,doar gândul ma cutremura iar corpul meu reactioneaza printr-un spazm.

Îmi vede reactia si întinde haina dar refuz sa o iau asa ca o lasa sa cada pe podeaua de cristal.

-Anunta-ma daca ai nevoie de ceva,trebuie doar sa zici cu voce tare si îti voi crea toate conditiile.Îti pot contura acest loc ca acasa..doar cere-mi...
Si cu pasi mari se îndeparteaza de mine si de nicaier apare un fotoliu confortabil pe care se aseaza si luând cartea ce se afla pe acesta o deschide ignorându-ma.

Nu mai sunt în stare sa gândesc,genunchii mi se molesesc si ajung pe podea langa haina de blana.O trag la piept si suspinele ce mi se blocase în gât încep acum sa iasa cu sunete ascutite.

Ma priveste pe ascuns cu coada ochiului dar nu face nici un gest.Ma trag peste bucata de blana si ma fac mica.Mi-as fi dorit sa dispar pur si simplu.Caldura emanata ma îmbraca într-o stare de amorteala asa ca închid ochii si încerc sa îmi imaginez ca sunt acasa,în patul meu confortabil...si adorm.

Visul ma poarta în bratele lui,îi simt caldura trupului si bratele care ma înconjoara.Ma tem sa deschid ochii,nu vreau ca senzatia sa dispara.Asternutul este atât de pufos si parfumat, iar inima lui se aude din ce în ce mai tare.
Ma cuibaresc la pieptul lui dar mirosul pielii este prea dulce,aproape ca îmi arde narile si nu mi se mai pare deloc cunoscul asa ca ma trezesc instant.

-Buna dimineata frumoaso...sopteste linistitor dar agitatia ce ma cuprinde o data ce dau cu ochii de fata lui ma face sa reactionez spontan.

Aproape ca sar din pat iar podeaua se dovedeste destul de aspra si dura cu mine.

-Auuu....protestez si îmi cuprind cotul vatamat cu palma apoi ma dezmeticesc si îmi dau seama ca nimic nu mai seamana cu locul în care am fost adusa initial.

Se trage la marginea patului stând pe burta si ma priveste întrebator.Eu înca continui sa ma uit în jurul meu debusolata.

-M-am gândit ca ai fi mai putin enervanta daca te-ai simti ca acasa...rupe Gabriel tacerea.

Totul arata exact ca în camera mea,pâna si vaza cu flori ce o pastram mereu pe masuta de la fereastra se afla aici iar parfumul trandafirilor albi pluteste în aerul pur.

Îmi întinde o mâna si o accept ca sa ma pot ridica.

-De ce ai facut asta?!...iar vocea îmi suna ca o soapta de uimire.

-Nu ti-am spus deja...si ca bonus,vreau sa îti fiu pe plac,pariez ca demonul nu ti-a putut oferia asa ceva.

-Înceteaza...zic amenintator.

-Bine,bine...spune ridicând palmele în aer ca si cum s-ar preda.Nu voi mai pomeni de el aici...nici nu merita...adauga ca pentru el.

Ma resemnez si ma plimb cu pasi marunti prin încapere sa ma asigur ca nu este doar o iluzie iar el ma urmeaza.

-Sunt palpabile si reale sa stii,chiar si baia ta este acolo,cu tot ce îti trebuie...si îmi arata cu mâna directia.
Cred ca o sa îmi placa sa fiu captiv aici cu tine,nu ai gusturi rele în amenajarea interioarelor.

-Cum ai facut?!...zic înca fascinata.

-Pestera aceasta este magica si se transforma în ce îti doresti asa ca am aruncat o privire prin amintirile tale despre locul perfect si am gasit asta...

-Multumesc...îi spun când ma calmez putin.

Avea dreptate,ma facea sa ma simt ca acasa,ma linistea chiar daca nu eram cu adevarat acolo.

-Daca te face mai putin țâvnoasa,merita efortul...zâmbeste șarmant în coltul gurii.

-Poate ca nu esti atât de rau pe cât credeam.

-Hmmm....asa o parere proasta ti-am facut sau doar rautati ti-a zis stii tu cine despre mine?!

-Doar parerea propie,nu ai fost subiectul nostru principal de discutie niciodata iar noi doi nu am avut chiar niste întâlniri prea reusite...îi reamintesc.

-Ai dreptate în privinta asta,ce ar fi sa o luam de la capat.Eu sunt Gavril...spune si îmi întinde mâna.

-Angel...zic si i-o cuprind cu fermitate.