Când Diavolul Iubeste

Capitolul 7

Dupa ceva timp....

Ciudat sau nu am continuat sa ma îndragostesc de îngerul întunecat ce apare mereu în visul meu si pe care îl asociez cu un chip si un nume acum...Lucian.

Întâlnirile cu el mă fac sa fiu un alt fel de om.Ma descopar în fiecare zi iar el ma încurajaza sa fiu eu cu toate partile mele.Mi-a dat curajul sa aduc la suprafata latura mea întunecata,acea parte care dorea sa fie descoperita si explorata.Am realizat ca pot fi mai îndrazneata si asa am putut sa îmi dau frâu liber propriei imaginatii.

Tablourile mele vorbesc de la sine iar galeria mea de arta este un real succes.
M-a inspirat atat de tare încât pe toate pânzele este schitata înfatisarea lui sub întruchiparea Îngerului Cazut.

-Sunt atât de fericita pentru tine...îmi spune Santy când ajunge langa mine.

Îsi ciocneste paharul de sampanie de al meu si continua sa priveasca alaturi de mine piesa de rezistenta a galeriei,tabloul început cu ceva ani in urma.

-Multumesc ca îmi esti alaturi...

Se întoarce cu fata spre mine si rânjeste cu gura pâna la urechi privind îl alta parte.
Întorc capul în directia privirii ei si îl vad cu paseste de parca pluteste în costumul negru,elegant.
Uit sa mai respir pentru un moment si când se opreste la mai putin de un metru în fata mea,înghit în sec.
Simt o adiere de vânt ce îmi face pielea de gaina si îmi da fiori pe sira spinarii.

Am aceeasi senzatie mereu în preajma lui dar încerc sa o ignor pentru ca exista si ceva ce ma atrage mai presus de toate aceste sentimente de teama.

-Va las...se aude vocea lui Santy si dispare imediat.

-Buna Angel...îmi spune mai mult soptit dar sunetul îmi rasuna în timpane ca un ecou.

-Buna Lucian...îi raspund pe acelas ton.

Paseste mai aproape de mine iar apropierea lui ma face sa tremur.Nu stiu daca de emotie sau barbatul asta avea ceva ce ma înspaimânta si ma atragea în acelas timp.

-Frumoase tablouri...zâmbeste el iar eu înca sper ca nu si-a vazut trasaturile fine în toate.

-Am avut o inspiratie buna...incerc sa sustin conversatia.

-Se pare ca cel care te-a inspirat ti-a ocupat cu totul gândul...sunt putin gelos pe acest Înger Cazut.

Râd zgomotos si rasuflu usurata de remarca.Nu a observat cine este inspiratia mea de fapt si asta ma multumeste într-un fel,altfel cred ca m-ar fi crezut vreo obsedata si nu imi doresc acest lucru.
Prezenta lui în viata mea îmi face bine.

-Pot sa te rapesc pentru un moment?

Ma uit în jur si vad ca toti isi vad de treaba.

-Cred ca da...apuc sa spun si mâna lui ma prinde si ma trage înafara salonului.

Pe holul slab luminat ,aproape ca ma i-a pe sus când începe sa alerge tinându-ma de mâna.
Din când în când îmi mai arunca câte o privire iar eu îi zâmbesc.
Aratam exact ca doi adolescenti îndragostiti doar ca eu par singura amorezata de aici.

Când ajungem la capatul holului,sare cele câteva trepte de la iesire iar eu nu apuc sa ma opresc si ratându-le ,aproape ca ma prabusesc pe asfalt.
Dar e acolo sa ma prinda la fel ca data trecuta.

Ajunsa în bratele lui nu îmi vine sa mai ies de acolo.Îi simt caldura trupului si respiratia fierbinte si îmi place al naibi de tare.

-Trebuie sa plec...îmi sopteste prin par.

-Ăăăă scuze...zic în timp ce ma desprind.Ce ziceai?!

-Ca trebuie sa plec.

-Ok...spun nedumerita.Nu vreau sa te retin daca nu mai poti sa stai desi mi-as fi dorit sa sarbatorim împreuna.

-Nu este vorba de acum Angel...zice în timp ce mâna lui îmi atinge obrazul.

Îl privesc în ochii negri si vad scântei aurii cum joaca în ei în timp ce astept sa termine fraza.
Aproape ca scâncesc ca un copil când îmi dau seama ce vrea sa spuna iar el continua sa ma fixeze si sa îsi plimbe degetul pe fata mea.

-O sa plec din oras pentru o vreme cu afaceri dar nu stiu când ma voi intoarce.

Sau daca....parca îmi spune subconstientul si simt cum ma doare inima.
Nu eram împreuna,nici pomeneala,nu avusesem parte de prea multe momente intime cu el,nici macar nu ma sarutase pâna acum si totusi simteam plecarea lui ca pe o ruptura dureroasa...o despartire...un dezastru.

-De ce?!ma trezesc spunând aproape suspinând.

-Angel...micul meu înger...sopteste ca pentru mine iar buzele lui îmi acapareaza gura într-un sarut atât de pasional,de dulce...de intens si atât de asteptat.

Nu stiu cât a durat pentru ca nu am putut sa ma satur si nu cred ca voi putea sa ma satur vreodata de caldura emanata de buzele pline si ademenitoare.

Absorbita de senzatie si vrajita de imaginea din fata mea, simt cum picioarele îmi cedeaza.
Bratele lui îmi sustin greutatea trupului ridicandu-ma de la pamânt.

Închid ochii si ma las purtata...am impresia ca zbor pentru un moment dar totul se încheie repede când simt contactul cu lemnul tare si rigid.
Sunt asezata pe o banca iar el ramâne înca în picioare în fata mea.

Trag tare aer în piept si deschid gura sa spun ceva dar cuvintele ramân blocate în gât când el se întoarce cu spatele si se îndeparteaza câtiva pasi.

E clar,cel putim pentru mine este clar ca nu o sa îl mai revad niciodata.

Se rasuceste rapin si nu deschide gura ca ma ridic si ajungând în dreptul lui îl sarut direct, cu toata patima ce ardea în mine.
Daca asta va fi ultimul sarut macar sa îl simt din plin,sa îl savurez pâna la capat si sa nu îl uit niciodata.

Mi se pare atât de trist ca primul si ultimul nostru sarut sa fie în aceeasi zi.

Ma desprind de el abea când sunt constienta ca ramân fara aer.
Încerc sa îmi potolesc bataile alerte din piept si sa îmi reglez respiratia inainte sa pot vorbii din nou.

Privirea lui arde în timp ce ma masoara...si eu sunt mistuita pe dinauntru de un val intens de senzatii necunoscute dar atât de placute.