Când Diavolul Iubeste

Capitolul 24

Dupa un timp...

O privesc cum doarme linistita si nu îmi vine sa cred nici acum ca este atât de aproape de mine.Mai frumoasa ca o zeita din Olimp,cu parul ravasit ca valurile marii pe perna mea.Respira sacadat si stiu ca ma viseaza pentru ca mintea îi este ocupata cu mine.
Trupul acoperit partial cu materialul rosu de satin îi face pielea sa arate ca de marmura în lumima slaba a focului mocnit iar mirosul ei ma îmbonlaveste de dragoste si îmi i-a mintile aruncându-ma în cel mai mare pacat,de parca nu ar fi de ajuns ca deja sunt în iad.
Nu pot sa ma abtin si încep sa o sarut usor de la glezna în sus,simtind cum începe sa se zvârcoleasca sub atingerea mea calda.
Devin atât de constient ca pentru ea sunt în stare de orce si ma cutremur,mai ales acum când semnatura mea zace pe sufletul ei iar trupul îmi poarta amprenta.

Zarva ce se aude din afara camerei ma întrerupe si ma grabesc sa vad ce o stârneste,lasându-mi micutul înger sa doarma linistit.

Cu pasi apasati ma îndrept spre locul de unde vocile supusilor mei par agitate.Cand îmi simte prezenta se asterne linistea.

Îi privesc întrebator iar Gapp le face semn celorlalti sa plece.Singurul care mai ramane este Belial.

-Ce va nelinisteste fratii mei...încep eu discursul banuind deja despre ce este vorba.

De când au aflat ca un suflet viu se afla captiv în camera mea, Iadul nu prea mai are liniste.

-Stii foarte bine care este problema...spune Gapp pe un ton amenintator.Nu o mai poti tine aici si sa ne riscam existenta,suntem cu totii în pericol din cauza muritoarei.

Ridic o sprânceana si continui sa îl fixez cu privirea aspra.În fond si la urma urmei eu conduc regatul,eu sunt stapânul suprem si eu decid cine pleaca si când,iar Angel nu va pleca decât atunci când nu va mai fi în pericol chiar daca îmi pun tot iadul în cap iar ei sunt nevoiti sa îi suporte prezenta cât este nevoie...poate pentru totdeauna.

-Nu ai de ce sa te temi Gapp,ti-am mai spus este aici pentru a-mi îndeplini dorintele si a ma satisface în cel mai mic amanunt când îsi va îndeplini misiunea voi scapa de ea...sau poate îi voi pastra doar sufletul...încerc sa îl linistesc fara alte detalii.Nimeni nu îi sinte lipsa...îl asigur.

Pufneste dispretuitor si stiu ca nu crede o iota din ceea ce îi spun.Mereu a fost banuitor în privinta mea.

-Poti avea tot ce îti doresti Stapâne,orice suflet murdar de pacatul desfrâului te asteapta cu bratele deschise sa îti arate adevarata satisfactie si tu alegi un sufletu curat...argumenteaza el.De ce?!Vrei sa ne aduci pieirea?

-Gapp,prietene...zic în timp ce ma apropii de el si îmi pun bratul lenes de dupa gâtul lui masiv ca sa par relaxat.Fiinta din camera mea nu ne va aduce nimic.E ca un fel de ofranda pentru bucuria proprie.

-Atunci ne-o poti da si noua...se trezeste Belial vorbind si simt cum venele încep sa îmi pulseze dureros.

-Nu ai îndrazni...rabufnesc printre dintii înclestati,enervat de remarca lui.

Se da câtiva pasi înapoi citindu-mi furia pe chip iar Gapp îl urmeaza.

-Ne gasesti la suprafata daca ai nevoie de noi...spune vazând ca discutia noastra nu va duce nicaieri dar stiu câte planuri îi curg acum prin cap apoi dispar în flacarile ce s-au întetit o data cu starea mea.

Oftez adânc si ma îndrept catre tronul care ma asteapta.Rabufnirile lui nu îmi plac si cred ca îi poate întoarce pe toti împotriba mea,trebuie sa fiu mai precaut pâna se linistesc apele acolo sus.
Dupa ce ma asez privesc în jur la ce am construit si parca îmi creste inima.
În Rai nu eram decât o piesa de sah  într-un joc nesfârsit iar aici jos sunt împarat peste un întreg regat.
Daca Dumnezeu a crezut ca îmi face un rau aruncându-ma aici s-a înselat...din contra mi-a facut o favoare, renascând din propria cenusa ca o pasare Phoenix.
Poate la început am luat-o ca pe o pedeapsa aspra dar acum stiu sigur ca asta îmi era menirea.Daca nu as fi ajuns aici,nu as mai fi întâlnit-o din nou pe ea si nu as mai fi atins-o în nici un fel.As fi fost doar o umbra în umbra ei purtându-mi durerea si neputinta.

Mâinile ei îmi acopera ochii iar vocea ei melodioasa îmi da frisoane în ciuda temperaturii ridicate a corpului meu.

-Buna...îmi sopteste la ureche iar eu o trag în bratele mele si o sarut cu patima.

Geme usor strângându-si si mai tare mâinile în jurul gâtului meu.Gustul divin al gurii ei ma ademeneste si fara sa mai stau pe gânduri o ridic în brate si pornesc cu ea spre locul unde nu ne poate deranja nimeni.

Locul asta nu e potrivit pentru pasiunea ce arde în mine si e pe cale sa se dezlantuie în cel mai brutal mod iar ochi iscoditori ne privesc din toate partile asa ca ma grabesc sa ajung în intimitatea odaii mele.

Se desface ca o floare sub atingerea mea si ma lasa sa o patrund,pura si inocenta ca si prima oara.Corpul ei este acoperit cu trupul meu si geme sub greutate.Îmi accelerez miscarile când îi simt zvâcnirea iar explozia ce o face sa tremure firava în bratele mele nu întârzie sa apara.
Rânjesc satisfacut si o privesc în tacere cum încearca sa îsi potoleasca bataile alerte din piept,respirând adânc.
Ma asez pe spate iar ea îsi culca capul pe piepul meu.

Ce poate fi mai frumos de atât...zic în gând dar nu apuc sa termin fraza ca glasul ei ragusit îmi aminteste ca exista cuvânte care le poate întrece pe toate.

-Te iubesc...spune si le simt pâna în adâncul sufletului.

-Si eu te iubesc...îi raspund sarutându-i crestetul capului si fara sa o vad stiu ca zâmbeste împlinita.

Mi-as dori ca asta sa nu se termine niciodata dar stiu ca într-o buna zi va trebui sa renunt,cel putin pâna gasesc o cale sa o fac nemuritoare.