Când Diavolul Iubeste

Capitolul 28

Ma pierdusem în imaginea de amurg proiectata pe fereastra falsa.Desi nu este o priveliste reala,arata exact ca apusurile spectaculoase privite deseori de la fereastra mea.

Nu stiu daca Gavril mai are abilitatea de am citi gândurile ca si Lucian dar nu ma pot abtine sa nu ma gândesc la diavolul meu cu ochii negri ca doua gauri adânci ce te purta direct în iad.
Mi se strânge dureros stomacul doar când ma gândesc ce greseala am facut sa îl parasesc în disperarea mea de a ma elibera din locul acela si câta suferinta îi provoc în aceste momente.
Si mai este un gând ce nu îmi dă pace...Cine vrea cu adevarat sa dispar si de ce,oare însusi Dumnezeu este nemultumit de crearea mea?!

-Nu îti este foame?...ma întrerupe din gândire Gavril.

-Ba da...dau aprobator din cap si ma îndrept spre masuta frumos decorata.

Ma asez pe scaun în fata lui si îl fixez cu privirea.Este singurul care ma poate lamuri si cred ca acum este momentul sa aflu mai mult despre tot ceea ce ma framânta,pare destul de binedispus.
Îmi afisez pe buze un zâmbet dragalas în timp ce gust din mâncarea preparata iar asta îi capteaza atentia.

-Îti place?

-Foarte mult.Nu stiam ca în Rai învatati sa gatiti atât de bine.

-Nu chiar,acolo facem cu totul altceva dar ne ajuta abilitatile noastre de memorare...ma lamureste el.

-Si care este ordinul tau actual?deviez putin de la subiect ca sa pot ajunge la ceea ce ma intereseaza cu adevarat.

-Sa te pazesc pe tine,doar sunt Arhanghelul tau.

-Si cel personal?continui conversatia aparenta pe un ton seducator.

-Hmmmm....

Stă putin pe gânduri apoi întinzând mâna o curinde pe a mea cu caldura.

-Sa te tin în viata cât mai mult...zice pe un ton apasat.

-Dar cine îmi doreste cu ardoare moartea...Dumnezeu?!

El râde zgomotos,apoi se opreste brusc.

-Atotputernicul nici nu cunoastea povestea asta.

-Si atunci cine ma uraste atât de tare?!insist eu.

-Nu te uraste nimeni Angela,este imposibil sa te urasca cineva,ai fost un îngeras deosebit înca de când El te-a creat...spune iar degetele lui îmi ating delicat obrazul.Esti atât de frumoasa si gingasa încât nu pot nici macar sa îmi imaginez ca cineva ti-ar vrea raul.

-Si care este problema atunci,de ce nu îmi pot trai viata asa cum era ea încontinuare,chiar nu exista nici o posibilitate ca cineva sa ma faca sa uit tot si sa fiu din nou o fata obisnuita?!

-Pentru ca nu se mai poate....se ridica instant batând cu punmii în masa si facându-ma sa tresar.Mihail nu ar mai permite asta din cauza nesabuintei si egoismului demonului care te-a vrut doar pentru el si mi-a luat mie dreptul sa am grija de viata ta.

Deci Arhanghelul Mihail vroia ca eu sa dispar,dar de ce?!..trebuia sa aflu neaparat în ce m-am bagat si de ce sunt prizoniera aici.

Ma ridic în picioare si ocolind masa ma apropi de Gabriel si îl mângâi suav pe brat.

-Nu e vina nimanui,cred ca eu sunt singura vinovata pentru toata situatia,mai bine nu as fi existat...spun lasându-mi privirea în podea.

-Șșșș.....sa nu mai spui niciodata asta...zice vizibil afectat si îmi cuprinde barbia întâlnindu-mi privirea.

Ochii lui de un albastru senin se oglindesc în ai mei si ma himnotizeaza.Cum este posibil sa existe atâta frumusete într-o singura persoana.
Maxilarul frumos conturat , definit de o barba fina de culoare mai închisa,genele lungi ce îi contureaza ochii si pielea perlata ,este perfectiunea întruchipata,dar nu se compara cu diavolul ce a pus stapânire pe inima mea.

Îmi scutur usor capul ca sa revin cu picioarele pe pamânt pentru ca gândul îmi zburase iar aiurea si continui șarada,am nevoie de mai multe informatii si stiu exact cum sa le obtin.

-Cine ma poate contrazice când fratele tau Mihail este de aceeasi parere cu mine?!Prezenta mea nu face bine nimanui,nu vezi...spun cu voce trista.

-Mihail are impresia ca îmi face un bine...șuiera printre dinti.Știi el este cel mai mare si automat si protectorul nostru,conducatorul întregii legiuni de serafimi.Chestia este ca el nu vrea ca Dumnezeu sa afle de isprava mea,ca mi-am permis sa fiu mai mult decât pazitorul tau si sa ma pedepseasca,îi este de ajuns ca a pierdut deja un frate si izgonirea mea m-ar trece în tabara adversa automat iar el nu se poate împotrivi ordinelor.Nu crede ca sunt atât de puternic ca Lucifer si asta îmi va aduce pieirea.

-Lucian a fost alungat din cauza mea...îmi confirm cu voce tare ceea ce deja stiam.

-"Lucian" a murit din cauza lui...ridica arogant niste ghilimele în aer.A fost un prost,dar eu nu voi proceda asa,eu am de gând sa îi cer Tatalui un favor de nerefuzat.

Deci pentru el,Lucian era ca si mort desi îi fusese frate,iar Mihail se temea ca sentimentele pe care le are pentru mine sa nu fie biletul lui catre iad si automat o data ajuns acolo ura dintre el si conducatorul iadului îi va sterge existenta.

-Ce ai de gând sa faci?continui interogatoriul.

-Vezi tu,pestera asta nu degeaba se afla la capatul lumii,aici suntem în siguranta,nimeni nu ne poate vedea sau auzi deci nimeni nu ne poate deranja pentru ca intrarea a fost ceruta de mine.Sunt singurul care potate deschide iesirea, asa ca pâna îmi pun planul cap la cap putem sa stam linistiti.

Deci se gândise la ceva,avea un plan la care trebuia sa mai lucreze,tot ce mai avea nevoie era de timp.Trebuia sa fac în asa fel încât sa îl descos,sa vad ce are de gând sa faca.

-Dar de unde ai stiut ca sunt în padure?si de data asta întrebarea îmi vine din pura curiozitate.

Îmi zâmbeste superior.

-Nu aveai unde altundeva sa fi o data ce mi-a fost întrerupta legatuea cu tine, decât în iad.Mihail avea impresia ca m-a pacalit si nu banuiam ce pune la cale daca ma tot tinea captiv în Rai si îmi dadea tot felul de ordine de executat.
În iad nu puteam sa intru asa ca am asteptat,stiam ca vei gasi o cale de iesire chiar daca au trecut aproape doi ani,nu am încetat niciodata sa te caut,eu nu te-am abandonat.

Îl privesc îngrozita....Cum adica doi ani când eu am avut impresia ca nu au trecut mai mult de câteva saptamâni sau luni...

-Nu ai pierdut mare lucru,omenirea a mers mai departe si sincer nu este un lucru de care sa îti fie dor.Apropo,se pare ca toti te-au uitat înafara de mine.Sper ca demonul te-a tratat pe masură....dar nu îti mai face griji,langa mine vei fi o adevarata regina....spune si ma trage în bratele lui sarutându-mi fruntea.

Ramân acolo tacuta si șocata de avalansa de informatii primite si de groaza care mustrea înauntrul meu la gândul ca nu stiu ce se va alege de mine si unde ne va duce planul lui Gabriel.