Când Diavolul Iubeste

Capitolul 14

Îi simt prezenta imediat ce intra în casa.Sunt dezamagit când aud si vocea prietenei ei dar stiu sigur ca voi prinde un moment singur cu ea.
Nu întârzie sa apara si ramân fara rasuflare când îi vad chipul micului meu înger în lumina creata de natura.E atât de frumoasa,de stralucitoare...
Nu pot sa ma abtin si ma apropii de ea.Stiu ca m-a observat înca de când a intrat pentru ca fara sa vrea începe sa tremure.

Îmi da de stire ca banuieste ce sunt asa ca încerc sa îi alung teama pe care o simte cu dezmierdari,golul din inima cu sarutari si disperarea cu simturi.Vreau sa o fac sa ma doreasca în viata ei,sa îmi vrea prezenta.
O posed fara efort pentru ca ma primeste fara sa clipeasca,ma astepta si acum în bratele mele este plina de dorinta.

Momentul magic ne este întrerupt si sunt nevoit sa dispar desi nu îmi doresc.Stiu ca o sa o revad curând,o sa ma cheme...din curiozitate,din dorinta...din dragoste.

Întreaga zi am privit-o cum a venit înapoi în inima padurii sa ma caute.Am fost invizibil dar prezent.I-am citit gândurile si i-am simtit durerea.Am facut-o sa vada partea frumoasa,am îmbratisat-o o data cu iarba si am mângâiat-o o data cu soarele.
Am oprit timpul în loc pentru ea si as mai face-o de o mie de ori daca ar fi nevoie.

Desi Gavril a încercat sa îmi fure bucuria de a o privi nu a fost în stare sa sparga bariera din jurul lacasului creat special pentru ea.
Realizez ca pentru mine Angel este totul si asa vreau sa devin si eu pentru ea.
O sa o las sa ma descopere,sa ma afle,sa ma accepte.
Daca ma va alunga voi fi distrus dar este alegerea ei si o voi respecta.

Stau în fata casei si îi privesc silueta frumos conturata pe fereastra mare a dormitorului ei.

-Nu o sa fie a ta niciodata...spune pe un ton apasat Gavril care sta la doi metri in spatele meu.

-O vrei si tu nu e asa?!...zic fara sa ma obosesc sa întorc capul.

Îi aud cum paseste ca sa ajunga mai aproape de mine.

-Ce conteaza,eu nu sunt ca tine,nu îmi voi trada Tatal pentru o aventura...

Ma rasucesc imediat si dintr-o miscare îi pring gâtul cu mâna si ridicându-l îl desprind de pamânt.

-Angel nu este aventura nimanui si mai ales a ta idiotule.Daca te atingi de vreun fir de par al ei te spintec.

Cand vad ca ramâne fara aer îl arunc brutal si cade la o distanta considerabila de mine.Se ridica imediat iar privirea lui ma arde,îi simt mânia si razvratirea din interior si asta ma incita.O sa îi cedeze furiei ce mocneste în el iar eu îl voi astepta în adâncul pamântului.
Stie ca Angel ma va alege întotdeauna pe mine si acest lucru îi mistuie sufletul care încet,încet se pateaza.

Probabil ca primeste un ordin scurt de la Mihail pentru ca îsi i-a zborul imediat.
Eu mai ramân putin sa o privesc,apoi ma voi duce la vânatoare,trebuie sa le dovedesc tuturor ca sunt cel mai bun iar înainte de rasarit o sa ma strecor în visul ei sa îi alin dorul.

~~~~~

O gasesc privind cum zorii zile încearca sa alunge noaptea.Ma asez langa ea în liniste si o sarut pe obraz.

-E un vis nu?! ma întreaba timid fara sa ma priveasca.

-Doar ceea ce vezi,eu sunt destul de real...o asigur.

-As putea sa imi imaginez orice?!

-Ai putea...

-Nu vreau decât sa stau aici cu tine,sa îti simt caldura...îmi spune soptit.

O cuprind cu bratele iar ea îsi culca capul pe umarul meu.E atât de firesc gestul ei ,atât de omenesc încât ma face sa vreau mai mult si atunci o sarut.
Buzele ei ma primesc cu ardoare iar  gustul lor ma îmbata si ma îndeamna la mai mult.

Ne oprim abea atunci când ramânem fara aer iar ochii ei albastri se oglindesc în ai mei.
Îmi cuprinde fata cu palma fara sa întrerupa contactul vizual.

-Acesta este chipul tau real?!

-A fost...zic cu durere si îmi las capul în jos dar ea mi-l sustine.

-Este adevarata povestea ta,ceea ce se scrie în carti?

-O parte din ea...

-Poti sa îmi spui adevarul,de ce ai fost alungat din Rai?!

Cu ea nu pot sa fiu decât sincer asa ca sunt pregatit sa îi povestesc.

-Pentru ca mi-am permi sa simt.

Ma priveste încruntata si stiu ca ceea ce a gasit în carti sunt informatii putin eronate.

-Angel ce stii despre mine?!

-Ca esti un înger...spune imediat.

-Te înseli,am fost...o lamuresc.

-Si acum ce ai devenit,un înger mai întunecat?

-Nu chiar,sunt mai degraba un monstru,ceva de care ar trebui sa te temi,sa fugi...cineva pe care ar trebui sa îl alungi...zic vrând sa vad reactia ei.

-Nu ma tem de tine,nu stiu de ce dar de fiecare data când esti prezent ma simt în siguranta...face o pauza...O stare de neliniste îmi da prezenta lui Gabriel...El ce este?!...continua sa ma descoasa.

-Gavril....râd eu.Este un Arhanghel...Ai auzit de ei?

-Nu sunt prea crestina dar cred ca sunt paznicii lu Dumnezeu!!!

-Esti pe aproape...

-Deci Dumnezeu exista,îngerii exista...

-Si diavolul exista...continui eu fraza...sta chiar în fata ta...zâmbesc.

-Cum ar trebui sa îti spun atunci,Lucian sau Lucifer?

-Cum îti place mai mult.

-Cred ca Lucian...e mai omenesc...zâmbeste si ea si îi împartasesc gânduriel.

Aud zgomote si îmi dau seama ca Gaap si Belial au revenit în iad.Este timpul sa ma desprind de ea si sa revin în împaratie înainte ca cei doi sa ma solicite.

-Acum voi pleca...o anunt.

-Nu poti sa mai ramâi,am atât de multe întrebari.

-Îti voi raspunde la toate,pe rând.O sa revin de fiecare data când o sa îti doresti.

-Mereu...ma asigura ea.

Îi mai ating pentru ultima data buzele iar ea închide ochii.
Ma trezesc în întunericul din camera mea înainte ca usa masiva sa se deschida.

-Avem o problema stapâne...