Când Diavolul Iubeste

Capitolul 32

Nu am asteptat nici macar ca astrul sa îsi verse ultima rasuflare ca m-am afisat în fata casei derapanate unde linistea domneste la fel ca într-un cavou.

Indiferent de ce risc,ridic mâna si bat usor în lemnul cu vopseaua scorojita.
La a doua bataie usa deja se deschide cu un scârtâit iar eu ramân înmarmurit.

Fiinta ireal de frumoasa ce sta acum ca o zâna în fata ochilor mei ma face sa uit de ce sunt aici.
Parul îi curge în valuri de matase cafenii pe pielea alba sidefata.Buzele îi sunt pline,de un rosu sters iar ochii ei seamana cu marea scaldata în soare.
Poarta o camasa alba,brodata ce îi vine pâna la genunchi.
Pentru un moment ma simt vrajit de imaginea angelica dar imi scutur orice gând indecent din cap foarte rapid.

-Cu ce te pot ajuta...spune cu aceeasi voce ragusita de ieri.

-Cred ca am gresit adresa...zic imediat.

Cum ma putea ajuta bucatica asta rupta din rai,pare atât de inocenta,probabil ca Mihail îsi satisface cu ea doar poftele lumesti.

-Eu nu sunt de aceeasi parere...ma zmulge din gândire tusind greu dupa fiecare vorba.

-Te simti bine?!vine involuntar întrebarea mea.

-Sufletul meu este prea batrân sa pot spune ca da.

Raspunsul ei ma pune putin pe gânduri.

-Nu s-ar zice,câti ani ai?

-Daca vorbim de înfatisare,aproape 21 de ani...zice zâmbind.Dar nu pot sa spun acelas lucru si despre ...iar tusea seaca o întrerupe înainte sa termine fraza.

Îi cuprind mâna catifelata si facându-mi loc pe langa ea,o conduc catre scaunul ce se află langa masuta de cafea.Tresare încet la atingerea mea dar nu îmi da drumul.
Probabil ca pielea mea era mult prea fierbinte pe lânga temperatura scazuta ce îi învelea corpul.
Îi torn într-un pahar, din cana cu apa de pe masa si il întind.

-Multumesc...îmi spune cu ochii luminati luând o înghititura.

Profit de moment si arunc o privire în jur sa vad daca pot gasi un indiciu care ma poate face sa îmi dau seama ce legatura are cu Mihail.

Încaperea era simpla,întunecata,doar mobilierul descis la culoare si asternuturile de un alb imaculat ce mai dadeau lumina acestui lacas.

-Cauti ceva anume...zice vazându-ma ratacind cu privirea.

-Cred ca nu este momentul sa ma ascund dupa degete...încep eu.Vreau sa stiu ce legatura ai cu Mihail,l-am vazut ieri intrand aici.

-Mihail...îi șopteste numele cu atâta drag...Scumpul si dragul meu Mihail.

Si atunci am vazut în expresia fetei ei dragostea si dorul...dar si o urma de tristete si disperare.

-Cred ca nu m-am prezentat...zice imediat parca iesita dintr-o transa si întinde mâna spre mine.Clara a fost numele meu dintotdeauna.

-Lucifer...spun fara a-i mai cuprinde mâna politicos.

Femeia asta avea ceva ascuns,felul ei de a vorbii mereu la timpul trecut ma punea serios pe gânduri.Desi arata ca o feciara în floarea vârstei,pe dinauntru parea batrâna si prea obosita sa mai poata rezista unei conversatii mai lungi.

-Aaaaa...se mira ea.Nu credeam ca te voi cunoaste vreodata,desi parca te stiu de mai multe vieti.

-Ma cunosti?!

Ma minunez eu.Nu credeam ca Mihail a povestit cuiva de mine si mai ales unui om.Asta ma face sa cred ca ea este mai mult de atât.

-Clara,am venit aici sa aflu anumite lucruri,poate ma poti ajuta.

-Te ascult...îmi spune senina.Se pare ca este ceva destul de important pentru tine.Aproape ca îti simt durerea din piept.

Încep sa ma plimb fara directie prin camera întunecoasa,nu stiu daca este bine sa îi povestesc ce caut dar cred ca este singura mea speranta.

-Iubesc un om...încep,apoi fac o pauza sa respir iar ea ma priveste constant.De fapt o femeie...zâmbesc eu.
Iar ea a fost rapita de fratele meu mai mic..Cred...

-Încurcata treaba...râde usor.Doi frati sa iubesca aceeasi femeie,înseamna ca este foarte speciala.

-Este si îmi apartine...zic putin iritat.

-Îmi imaginez,ce-i a diavolului ramâne a diavolului...nu?

-Nu este asa,este libera din partea mea,nu pot tine prizoniera ceea ce iubesc,doar ma tem ca este prizonierea altcuiva în aceste momente.Povestea e mai complicata de fapt.

-Fii scurt,timpul meu este limitat,obosesc foarte tare în ultima vreme.

Îi dau aprobator din cap si încerc pe cât posibil sa îi spun esentialul si de ce o caut cu atâta disperare pe Angel.

........

-Stiu,Mihail este încapatânat si când îsi propune ceva o duce pâna la capat.Eu sunt un exemplu bun.

-Asa ma gândeam si eu,trebuie sa o gasesc înaintea lui,altfel...nici nu mai îmi doresc sa continui propozitia.

Ma priveste cu ochi calzi pentru un moment,îsi ridica mâinile deasupra sânilor cu un efort uriasi si scoate aerul din piept cu zgomot.Daca nu i-as fi vazut chipul radiant si tânar as fi crezut ca e o batrâna gata sa moara.

-Îti propun un târg.

Ma arat total interesat si vin mai aproape de locul unde sta pentru ca vocea îi devina din ce în ce mai șoptita.

-Voi afla de la Mihail unde se poate ascunde Gavril cu iubita ta dar în schimbul acestor informatii vreau sa mor.

Ma curtemura ultimul ei cuvânt.Cum ar putea o femeie ca ea,atat de tânara si inocenta sa îsi doreasca moartea cu atâta ardoare.

-Nu ma privii asa,facem târgul?

-As spune da dar vreau mai întâi sa stiu în ce ma bag,sa cântaresc putin situatia.

-O sa îsi spun povestea mea dar în alta zi,acum sunt epuizata.

Îi dau întelegator din cap.

-Voi revenii cu siguranta în urmatoarea seara,trebuie doar sa îti aflu suferinta ca sa pot sa ti-o crut.Nu sunt un tiran fara suflet în adâncul meu iar pieirea ta o sa îmi aduca cu siguranta probleme.

-Gândeste-te,dar nu uita,viata persoanei iubite în schimbul unei vieti necunoscute nu suna rau deloc...spune cu o urma de zâmbet trist.

-Ma voi gândi...zic si îmi croiesc drum spre iesire lasând-o în urma.