Când Diavolul Iubeste

Capitolul 34

Totul devenise din ce în ce mai chinuitor,ziua a fost lunga si dureroasa,la fel ca un ghimpe îndesat cu forta în inima mea mai neagra ca niciodata.M-am zvârcolit în propriul pat fara sa adorm simtind din când în când pe asternuturi o urma de parfum si am fost bântuit constant de vorbe.
Oare care o fi povestea Clarei,cine este ea de fapt si de ce îsi doreste cu atâta ardoare sa moara?
Si dupa cum am vazut în ochii ei,este sigură ca eu sunt singurul care pote să o facă.Si cu toate astea sunt doar câteva dintre întrebarile care nu îmi dau pace si mi se învârt în cap ca o tornada uriașa.
Apoi gândul ma duce la Angel care este departe si poate suferă...sau poate ca îi este bine si e fericita fara mine...în bratele lui,poate ca Gavril i-a sucit mintile cu farmecul lui.Ce-i drept că el îi poate oferi un viitor mai bun...si totus acest gând ma omoara încet si ma înfurie atât de tare încâr rabuvnesc.
Urletul meu zguduie iadul,flacarile urca pâna la tavan iar focul se înteleste atât de tare încât face aerul sa devina fierbinte de îti arde plamânii doar cu o simpla respiratie.
Ma ridic din pat si încep sa ma plimb fara sens varsându-mi nervi pe lumânarile ce ard atât de repede încât ceara lor picura cu repeziciune pe podea.Le izbesc cu mâinile ca un bici fara sa le simt macar fierbințeala.
Ma culc la pamânt împins parca de o mâna invizibila si ramân pentru un moment sa ascult forfota de afara.Supusii mei se tem si chiar au de ce.
Când hotarasc sa ies din camera se asterne linistea înainte sa deschid usa.
Fiecare demon se ascunsese care pe unde apucase,doar Gaap si Belial ramasese pe pozitie.

-Majestate...spun la unison urmat de o plecaciune.

-Curând voi pleca...îi înstintez.Când ma întorc vreau sa aud sunetul haosului si al suferintei ne-am înteles.

-Da stapâne...zice în graba Belial.

-Veti asista la un adevarat concert...adauga Gaap.

Încuvintez din cap si trec în graba pe langa ei.
Soarele era gata sa apun iar singurul meu gand era sa ajung la Clara.Mi-a garantat ca o sa încerce sa afle tot ce poate de la Mihail dar îmi va spune doar daca voi fi de acord sa îi fac favorul.

Ma afisez in fata usii dar nu mai apuc sa bat ca usa se deschide si mâna ei subtire si alba ma prinde de haina si ma trage înauntru.Tresar când aceasta se închide cu zgomot în urma mea.

-Ai venit?!spune grabita.

-Asa se pare...zic cu un rânjet pe buze dar fata ei serioasa ma face sa regret imediat ca am zâmbit.

Parea agitata si abatuta asa ca ma apropi de ea,o cuprind cu mâinile de umerii proeminenti si o asez pe marginea patului.Imi trag un scaun si ma pun în fata ei privind-o fix.

-Lucifer esti singura mea speranta...spune imediat punându-si palmele pe genunchi mei.Nu vreau sa ma mai chinui iar el nu o sa înteleaga niciodata câta suferinta îmi provoaca si cât de egoist este fară sa îsi de-a seama...încheie iar ochii îi sclipesc în lacrimile ce sunt gata sa cada.

-Poate ca te voi întelege daca îmi spui povestea ta si poate nu voi sta pe gânduri atunci când va trebui sa te omor.Care îti e pacatul?

-Pacatul meu este ca am trait prea mult si pentru ca el si-a sacrificat nemurirea în fiecare zi pentru mine.

O privesc din noi si vad cât de tânara si proaspata pare pe dinafara dar ochii ei îi tradeaza suferinta din strafundul sufletului.

Îmi ridic palma si i-o lipesc de obrazul ud,se deschide în fata mea si îmi da voie sa îi vad viata fara sa o descrie în cuvinte...sau mai bine zis vietile.
Ma concentrez ca sa pot patrunde mai adânc iar imaginile ce mi se învârt în cap ma șochiaza.
Prima data o vad pe micuta Clara în ziua în care s-a nascut si imediat îl observ într-un colt al odaii de piatra pe Mihail semn ca el a fost desemnat sa îi fie Arhanghel.Timpul era îndepartat ,mult prea începartat de acum.Apoi ca într-un carusel toata viata ei se deruleaza ca pe un diafilm ce ruleaza pe o pânza alba, oprindu-se uneori în momente cheie,pâna în ziua în care o boala incurabila a facut ca moartea sa o pândeasca.Însa Mihail a gasit o solutie sa o salveze pentru ca se îndragostise iremediabil de ea.
I-a purtat corpul muribund pe brate, în zbor pâna la pestera de Dincolo,acolo l-a vazut ea în carne si oase pentru prima data pe îngerul ce i-a calauzit întreaga viata si nu a ramas indiferenta,sentimentele au devenit reciproce.Apoi Clara a reaparut sub o alta înfatisare si apoi sub alta.Rând pe rând sufletul Clarei a trecut dintr-un trup în altul fara ca Dumnezeu sa îsi de-a seama ca duhul ei nu a ajuns în Rai niciodata ca sa poata sa plece într-o zi din nou pe Pamânt.Practic i-a fost stearsa evidenta si Mihail a facut totul posibil.

Îmi desprind mâna imediat de ea fara sa mai apuc sa vad ultima parte a povestii pentru ca mi-am dat seama ce se întâmpla si unde o voi gasi pe Angel.
Ma ridic ca o furtuna înainte sa apuce sa spuna ceva si îmi deschid aripile.Înainte sa îmi iau zborul îi arunc pe pat mica sticluta cu venit apoi ies pe geamul crapat si pornesc în zbor spre locul unde urma sa îmi întâlnesc din nou iubirea vietii,sper doar sa nu fie prea târziu.

-Lucifer mi-ai promis...o aud strigând în urma mea.

-Ai tot ce îti trebuie acolo...îi spun privind-o peste umar si îi citesc multumirea pe chip.

O singura înghititura din acel recipient si nimeni si nimic nu o mai poate readuce la viata.

Acum toata atentiamea se îndreapta într-un singur loc,trebuie sa ajung cât mai repede la capatul lumii sa îl gasesc pe Gavril si sa îi strivesc fata aia de Arhanghel arogant si fara minte.

Abea acum realizez care era marele lui plan,sa mi-o i-a pe Angel,sa o faca a lui si apoi sa o lase sa moara singura ca sa o poate treace într-un alt corp ca eu sa îi pierd urma...Vroia ca eu sa o pierd pentru totdeauna...șiret plan.