Când Diavolul Iubeste

Capitolul 11

În ultima vreme am fost atât de ocupat cu prostia mea de razbunare încât nu mi-am facut timp deloc pentru ea.

Am abandonat-o si sentimentul asta ma înfurie si mai tare pentru ca i-am lasat timp lui Gavril sa actioneze.
Nu stiu cum dracu a avut puterea sa se afiseze in carne si oase în fata ei si sa imi rupa zile în sir legatura cu frumoasa mea.Se pare ca Tatal Nostru are secrete ascunse si dă dovada de mai multa putere de cât ma asteptam.
Trebuie sa îmi termin treaburile murdare si sa o caut prin vis când ma voi retrage în intimitatea camerei mele.Îi duc dorul si asta imi farâna inima în bucatele mici si ma face sa îi aud glasul chiar aici în mijlocul pustiului.

Cand realizez ca totul este real si vocea ei chiar ma striga din negura întunecata,ma întorc grabit la suprafata.

Nu apuc sa ajung la ea ca fratele meu cel mic îsi face aparitia si încearca sa ma izgoneasca creând o furtuna de nisip.
Îmi deschid aripile si fara sa mai stau pe gânduri ma napustesc asupra lui mânat de ura adunata pâna acum.
Trupul lui doboara câtiva copaci în cadere si prind momentul sa o caut cu privirea.
Nu reusesc pentru ca Gavril nu se lasa mai prejos si o lupta aprig începe între noi.Desi vizibil mai puternic decât el îl vad ca nu cedeaza chiar daca ranile îi sunt adânci iar sângele îi pateaza vesnimtele albe.

Nu stiu cât a durat pentru ca totul este întrerupt brusc de un fulger ce loveste pamântul,cutremurând-ul.

Ramânem amândoi nemiscati, cu bratele înclestate de parca timpul s-ar fi oprit în loc.

-Ajunge...se aude tunator o voce poruncitoare pe care as recunaste-o oricând.

Fratele mai mare si-a facut aparitia.Cu Mihail de fata,familia e completa....îmi zic în gând si încerc sa rasucesc capul în direcia lui,dar nu reusesc decât sa îl observ cu coada ochiului.

Dupa ce da o data din mâna trupurile noastre cad inerte la pamant.

-Voi sunteti constienti ca va bateri in fata unei fiinte umane care poate sa se trezeasca oricând si sa va vada?spune mustrator.

-Te-a trimis "Tata" sa îti supraveghezi fratiorul?!incerc sa fiu ironic ignorând total întrebarea lui.

Se apropie câtiva pasi si ma priveste cu aceeasi blândete cu care m-a privit mereu.

-Cândva a fost si tatal tau...tine sa îmi reaminteasca.

Îi întinde mâna lui Gavril ca sa îl ajute sa se ridice dar acesta i-o da la oparte furios.

Îi privesc si ceva în inima mea se activeaza.Îmi aduc aminte de vremurile când ne bucuram unul de compania celuilalt,cum Mihail îmi lua mereu apararea iar eu aveam grija ca Gavril sa nu mai provoace si alte tâmpenii pentru ca de mic era mai razvratit decât ceilalti.
Scutur capul sa îmi pot alunga aceste gânduri,totul a fost de mult,nu se va mai întoarce nimic înapoi,acum ei îmi sunt dusmani iar eu am devenit problema lor.

Prins în jocul mintii mele nu observ când Gaap si Belial îsi fac aparitia aruncând sageti de foc asupra celor doi.
Mihail reactioneaza si creaza un scut invizibil care sa îi apere.Gavril se îndeparteaza si ridica-o pe Angel în brate îsi i-a zborul spre înaltul cerului ca o pasare maiastra.Impulsurile din pieptul meu se accentueaza dându-mi o stare de nervozitate.Când vreau sa ma îndrept spre ei cu gândul sa i-o zmulg din brate,cei doi ma opresc.

-Esti bine împarate,te-au deranjat argati astia doi,le facem noi felul...zice Gaap.

-Oricum unul a fugit de frica,se pare...continua Belial râzând.

-Ma descurcam si singur...ragnesc la ei.

-Da,am vazut...spune Gaap cu voce joasa dar tot îl aud.

Ma ridic în picioare si scuturându-ma de praf îmi îndrept atentia catre Mihail.Daca nu dispare si el în scurt timp va trebui sa îl atac,nu pot sa îmi arat slabiciunea în fata supusilor mei care se pare ca nu au observat ca Angel era om.

-Sa îl ucidem pe Arhanghel?...sopteste Belial.A ramas singur...continua.

-Puteti pleca...le ordon.De el ma ocup personal.

Si nu apuc sa termin fraza ca doua mingii luminoase pasesc pe pamânt.
Rafael si Haniel trec ca doi pazitori în fata lui Mihail gata sa intervina daca îl vom ataca.

Furiosi,demoni mei se avânta înaintea mea.

-Nu este lupta voastra...spune cu glas patrunzator Mihail.

-Lasa-ne sa îi trimitem de unde au venit,probabil ca adâncul pamântului le duce dorul...rânjeste Rafael.

-Va nimicim înainte sa clipiti înaripatilor...îi înfrunta Gaap.

-Cine?!Tu dihanie?!rânjeste Haniel.

-Va aratam noi...riposteaza Belial.

Înainte ca cei doi sa apuce sa faca un pas, glasul Tatalui sparge tacerea noptii.Înca îl aud pentru ca asta îsi doreste,dar demonii mei nu au acces.Le ordona îngerilor sa se ridice spre cer pentru ca are nevoie de ei în Împaratie.
Nici unul nu protesteaza si într-o clipa dispar lasând în urma lor dâre de lumina orbitoare ca stelele cazatoare,dar nu înainte ca Mihail sa îmi transmita mintal ca ar trebui sa renunt la Angel daca vreau ca ea sa duca o viata normala si sa fie în siguranta.

Înghit în sec.Are dreptate....ce viitor i-as putea oferi eu micului meu înger,ce ar spune ea daca ar afla adevarul despre mine...nu îi fac decât rau,sunt o ciudatenie,un demon...un nimic si tot o data ce mai mare rau din viata ei.

Ma rasucesc pe calcâie si deschizând portile iadului nu vreau decât sa dispar,sa fiu înghitit de pamânt la propriu.Îmi face rau imaginea ce parca mi s-a întiparit pe retina ,cu ea în bratele lui.

O sa mi-o platesti...zic ca pentru mine cu gandul la Gavril si la rânjetul lui triunfator când îmi purta iubirea pe brate.

Închid haul cu atâta forta încât întreg regatul se zguduie.Demonii meu sunt la fel de aprinsi si îsi soptesc unul altuia cuvinte latinesti pe care desi nu ar vrea sa le înteleg,le disting destul de bine.Trebuie sa îi temperez,altfel va iesi urât.

Ma îndrept catre camera mea luând înfatisarea naturala.Aruncându-ma în pat, închid ochii si o caut cu privirea.
Aripile lui o poarta pe deasupra norilor...scrâsnesc din dinti...eu ar fi trebuit sa fiu cel care îi arata lumea de sus pentru prima data,îm bratele mele ar fi trebuit sa pluteasca spre cer.El nu are acest drept,mie mi-a fost dat...si pe urma furat,îmi reamintesc.

Deschid ochii si îmi urlu durerea facând focul din semineu sa cuprinda întreg peretele.
Nu pot sa las lucrurile sa mearga în aceasta directie,o iubesc mai mult ca viata mea nemuritoare,nu am cum sa îl las pe Gavril sa mi-o ia.
Este a mea,a fost dintotdeauna.
Voi gasi o cale sa ma vrea din nou numai pe mine,sa fiu primul gând al ei,sa se zvârcoleasca atunci când imi aude numele...doar eu sunt Regele Iadului si stapân pe inima ei pe veci.